Mi-am dat seama acum că exact această zi putea să fie ultima pentru mine în anul 2006.

Unde lucrez din 2002, ca să ajung la servici trebuia să trec câteva linii ferate. Puteam să trec şi prin gară, dar era mai departe şi dimineaţa era mai simplu aşa. Plus că acolo pe unde treceam era şi parcarea unde mă lasa în fiecare dimineaţa proaspătul meu soţ ( ne-am căsătorit pe 30 iulie 2005).

În fiecare dimineaţă eram foarte atentă înainte să trec. Şi în această dimineaţă de iunie, am fost atentă, dar înainte cu   câteva sute de metri de trecerea mea este o vale care face imposibilă vederea trenului.

Şi eu am trecut, la un moment dat am auzit din spate o voce care  m-a strigat, dar nu am răspuns şi nici nu m-am întors pentru ca ”ceva”,  nu ştiu ce m-a făcut să merg mai departe.

Cei care mă cunosc ştiu că sunt în multe feluri, numai  cu nasul pe sus nu sunt. În mod normal m-aş fi oprit să  vorbesc cu  persoana care m-a strigat.

Bine am făcut că am ascultat de Îngerul meu pazitor pentru că dupa ce am trecut de linia ferată, exact dupa ce am  pus piciorul  jos a trecut trenul prin spatele meu.

Persoana care m-a strigat a vrut să îmi face un bine,  atenţionându-mă asupra pericolului, dar daca mă opream eram făcută pilaf de tren şi acum nu mai eram pe această lume.

Daca am fost sau nu atentă cănd am traversat, nu mai contează, tot ce contează este că am învăţat să ţin cont de avertizările care câteodată sunt neînţelese. Nu ştiu de unde îmi vin acestea, dar destul de des îmi vin în minte diverse gânduri care în scurt timp se îndeplinesc.

Mă sperie dar în acelaşi timp ştiu sigur că tot ce mi se întâmplă,  sigur are aprobarea Divinităţii pentru că altfel nu aş avea lânga mine un Înger pazitor care mă iubeşte, care are grijă de mine şi mă ajută să ammai multă grijă.

Dacă vreodată aveţi un gând, care nu are legătură cu nimic, şi vi se pare că a venit aşa dintr-o dată in capul vostru, ţineti cont de el şi nu veţi regreta.

Comments

  1. Am trait si eu o intamplare asemanatoare, acum 5-6 ani. Ma dusesem la un chiosc aflat in incinta garii dupa doua cafele si ma intorceam cu mainile ocupate de cele doua paharelel fierbinti. Trenul meu era la linia 4. Inainte sa traversez, m-am uitat stanga-dreapta sa vad daca vine vreun tren si mi s-a parut ca nu.
    Se zareau in departare niste locomotive, dar mie mi s-a parut ca stationau. Una din ele era in miscare. Restul mi se pare ca s-a derulat cu incetinitorul. Imi amintesc ca traversam, iar lumea de pe peronul unde trebuia sa ajung se uita ingrozita la mine. Imi amintesc sirena locomotivei sunand asurzitor. De cum am pus piciorul pe peron, locomotiva a si trecut prin spatele meu, exact cum ti s-a intamplat si tie. Si, la fel ca tine, am ajuns (inca o data) la concluzia ca am un inger pazitor, acolo sus.
    Succes in continuare, Raluca! O zi frumoasa!

    1. Mulţumesc frumos pentru comentariu.
      Părerea mea este că îngerul păzitor a fost lângă tine şi nu acolo sus deoarece te-a ajutat foarte bine să treci peste această cumpănă a vieţii tale.
      Mie mi s-a părut ciudată dată în care mi s-a întâmplat totul, poate de aceea am şi reţinut-o.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.