Sunt o persoană foarte sensibilă. Sunt foarte deschisă cu toate acestea  câteodată par de neatins . Mă consum foarte mult în interior pentru lucruri pe care alţii nici măcar nu le observă sau nu le dau mare importanţă.

Văd mici semne, gesturi, văd schimburi de priviri care îmi spun mai mult decât 1000 de cuvinte. Nu, nu sunt paranoică, dar atunci când eşti ca mine, nu ai cum să nu observi anumite lucruri. Îmi pare rău că le văd, dar într-un fel îmi pare şi bine că pot să îmi dau seama foarte bine de oamenii de lângă mine.

Aşa sunt eu, am încredere în oameni până la primul semn care mie îmi pică greu la suflet. Nu am pretenţia ca toţi din jurul meu să fie la fel ca mine, dar am pretenţia să primesc acelaşi tratament de la oamenii în care eu credeam că am investit ceva, oameni dragi mie.

Ei bine, dacă odată s-a întâmplat să văd ceva, sau să nu fie ceva, să văd că îmi lipseşte feed-back-ul, atunci eu ma retrag, nu neapărat de tot. Dar sufletul meu s-a retras. Învăţ din nimicurile de care mă lovesc în viaţă, exagerez daca eu aşa vreau, dar fiind viaţa mea chiar am chef să fac ce am eu chef.

Aşa că, de mâine voi schimba totul, o să fiu doar  oglinda celui cu care eu stau în faţa, nimic mai mult.

Nu pot să acuz pe nimeni de nimic, nu vreau să acuz. Oamenii sunt cum sunt, nu trebuie să ne judecăm pentru asta. Dar pot să fac schimbarea din interiorul meu pentru ca nimic rău  să nu mai ajungă la mine.

Vă doresc să aveţi parte de oameni buni, care să vă înţeleagă, care să vă cunoască, să vă respecte aşa cum meritaţi!

Comments

  1. Te inteleg perfect, cand mi se intampla aici in Franta, zic ca e din cauza ca sunt o „straina”, de o alta cultura, dar in tara, sa stii, doare cel mai mult. Nu mai gasesc scuze pentru indiferenta, rautate, obraznicie, coruptie…

    Sper insa ca Dumnezeu sa ne dea intelepciunea sa ne indreptam cu totii!
    Trebuie sa ne ridicam si sa fim un exemplu, cat de mic.

    Te imbratisez Raluca!

    1. Dragă Lili,
      Exemplu pot fi, mai bună pot fi, dar prietenă nu voi mai fi 🙁
      Mulţumesc mult pentru îmbrăţişare, chiar am mare nevoie de ea.
      Te pup

    1. Bună Vali,
      Toate aceste cuvinte nu au legătură cu minunata mea familie, NU prea iubitul meu soţ m-a supărat, nici copiii sau părinţi, nici sora sau cumnaţii, naşii, finii sa​u verii.
      Deci, cineva din viaţa reală m-a făcut să fiu foarte supărată, deşi eu consider că nu merit.

  2. Buna draga Ralucuta,
    As vrea sa iti pot spune ca va fi ultima data dar din pacate se repeta din ce in ce mai des asemenea „trairi” si as vrea doar sa te incurajez si sa iti spun ca in timp doare din ce in ce mai putin!Si poate e mai bine sa vezi la un moment dat adevarata fata a unor asa zis „prieteni”!
    Te pup si nu uita, asa cum ai spus si tu ai o familie mult prea frumoasa sa te afecteze ceva atat de neimportant!

    1. Bună Mire,
      Eu sper ca mereu să doară aşa, deoarece aşa rămânem oameni şi nu ne animalizăm cu toţii. Prefer să sufăr câteodată pentru că asta îmi arată că mai am sentimente, că încă mă pot numi ”OM”
      Cine mă face să sufăr nu mai există pentru mine, dar eu mă pot privi mereu în oglindă cu sufletul curat şi conştiinţa împăcată că eu sunt un alt fel de om.
      Te pup şi să ai parte de o zi frumoasă!

  3. Ralucuta mea draga,
    Imi pare tare rau pentru dezamagirea prin care treci,sunt absolut convinsa ca nu o meritai. Din pacate avem parte si din-astea in viata, sunt inevitabile la cum e lumea. Inteleg ce e in sufletul tau in astfel de situatii, caci din nefericire (sau poate fericire in alte cazuri!)si eu sunt o persoana foarte sensibila si cu prea mult bun simt.
    Gandeste-te mai bine ca suntem mult mai multi noi, cei ce te iubim si apreciem decat restul „binevoitorilor” 🙂

    P.S. Nu uita, chiar daca nu iti scriem multi dintre noi prea des, fii convinsa ca te citim zilnic si iti suntem foarte recunoscatori pentru tot ce faci tu aici, pe bloguletul tau atat de folositor! Nu cred ca ai idee ce mult insemni pt. noi si cat de mult ne stimulezi sa-ti urmam exemplul. 🙂

    1. Draga mea Ancuţelu,
      Îţi mulţumesc din inimă pentru vorbele frumoase, sincere şi venite la timp. Nu trebuie să îmi scrieţi zilnic ca să ştiu că unele dintre voi, cele care mă citiţi şi intraţi în ”căsuţa” mea sunteţi sincere şi lângă mine.
      Ce a fost ieri a trecut, m-am ridicat, m-am scuturat şi mi-am revenit. Ştiu că am scris articolul când eram cu ochii în lacrimi, la nervi şi supărarare, şi bine am făcut pentru că am reuşit să exprim tot ce am vrut, adevăratele sentimente.
      Te pup dulce!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.