Cum arată o zi perfectă?

Despre noi putem spune multe, mai puţin că ne plictisim vreodată.

Dacă vă întrebaţi cum arată o zi obişnuită la noi în familie o să vă povestesc în câteva rânduri.

Dimineaţa începe cel mai des, cu scumpiţa de Felicia care se trezeşte în jur de ora 6 (da, dimineaţa). Mai întâi începe usor să zică : mama, mama, mama şi tot aşa de câteva ori. În speranţa că poate tace şi mai adoarme, o las acolo la ea în cameră. Dar, nuuuu, ea începe să ţipe MAMA, MAMA, MAMA până mă scol din pat şi îi fac un biberon de lapte pe care si-l ţine singură şi îl bea.

Dacă nu e varianta asta, am alta mult mai câştigătoare. Pe la 4:30 -5  (tot dimineaţa), se trezeşte Ilincuţa micuţa care îşi cere dreptul de lăptic. Hop la bucătărie să îi pregătesc lăpticul. Pănă îl bea, pănă adorm, se face 6 când se trezeşte Feli.

Undeva între variantele astea două, vine Drăgoşel  băieţel de la el din cameră cu o dorinţă mare să doarmă la noi în pat, în cele mai multe cazuri direct pe perna mea. Sau în capul meu, sau se asează pe picioarele mele şi nu mai pot să mă mişc.

La ora 7.25 sună alarma, când trebuie trezit Drăgoşelul, dar usor şi delicat, cu blândeţe, altfel urlă de trezeşte tot blocul. Îl pregătesc pe el pt grădi, fără a uita să îi dau înainte de a ieşi pe uşă, o bombonică inimioară ca semn al dragostei mele pt el. Mai trebuie să stau la geam şi să îi fac cu măna pentru a avea o zi bună la serviciul lui de copilaş. La grădi, atunci când Costinel nu este acasă,  îl duce tatăl meu zis şi bunicul Dan. La fel tot el îl şi ia de la grădi, ori mama mea  – bunica Vali.

Aşa, aţi obosit? Ziua nici nu a început. Tragem linie, sculată de la 4-5 şi e aproape 8.

Mai există şi varinta frumoasă, în care Ilincuţa nu se trezeşte pt lăptic, dar destul de rar.

Îmi pun apa la încălzit, îmi fac un mare ness, îi mai fac ceva să pape lui Feli. După ce papă, pap şi eu ceva şi ne gândim ce facem. Dacă avem mâncărică făcută, fac puţin sport, bag la spălat, fac ordine şi treburi din astea. Dacă nu am făcut mâncărică de seara, cum fac deobicei, mă apuc să fac ceva pt copii şi soţ.

Pe la 10 ieşim afară. Dar imaginaţi-vă, bloc fără lift, o mamă 2 copii micuţi, sau 3 copii micuţi şi aceeaşi mamă. Trebuie să am jucării pt Feli, apă pt toţi, fructele pt gustarea de ora 11, şi multe alte lucruri. Căruţul în care Ilincuţa stă trebuie şi el cărat.

În fine, ajungem în parcul care nu este foarte departe, dar nici la ieşirea din bloc cum era la apartamentul vechi, ne jucăm, alergăm, socializăm cu alte mămici. Pe la ora 13 ne întoarcem în casă, le dau să pape şi le pun la somnică pe fetele obosite. Uneori dorm, uneori nu vor, dar oricum fiecare stă în pătuţul ei, şi în camere separate.

Eu îmi fac iar gimnastica, şi abia după îmi pregătesc ceva uşor să mănânc la prânz. După ce termin de înghiţit ultima bucăţică (în cel mai frumos caz) se trezeşte una dintre minuni.

Se face 16.30, vine Dragoş de la grădi  şi începe spectacolul. Alergături, pupături, urlete, ţipete, jocuri, plânsete, linişte dubioasă când sigur fac prostii. Dacă fac mâncare dupa-amiaza, nu se mişcă unul de lăngă mine. Dragoş are un scăunel pe care se suie să vadă ce fac, Felicia se învârte şi ea pe lângă mine, iar Ilinca dacă e trează stă cu noi la bucătărie în scăunelul ei de masă.

Când e  Costinel acasă, în jur de 7 seara,  sunt salvată, că vine el de la servici şi eu mă fac nevăzută (vorba vine). Dacă nu e acasă, urmează băiţele, în ordine, cel mai mic primul şi cel mai mare ultimul, masa de seară, culcat fetele, Dragos la desene sau mai nou pictează, după ce adoarme toată lumea fac o oră pe bicicletă. Abia după începe ziua şi pentru mine, adică în jur de 11, când mă relaxez până pe la 12-1. Ca să nu fiu total nesinceră, eu am calculatorul deschis toată ziua, în bucătărie şi mai îmi arunc câte un ochi la mesajele noi primite, la ce mai zice lumea pe Facebook, şi la ce noutăţi mai publică oamenii pe blogurile personale.

V-aţi plictisit?  Eu nu. Aşa arată o zi, super obişnuită din viaţa noastră, o zi minunată, super gălăgioasă, plină de nervi (ai mei), dar care se termină întotdeauna cu 2 rugăciuni pt copii mei ( Tatăl nostru şi Înger, îngeraşul meu).

Iar noaptea târziu când intru în camerele lor şi îi vad dormind, aşa frumoşi cum sunt,  simt că mă cuprinde cea mai mare linişte.