IMG_3856

În luna mai se împlinesc 7 ani de când nu mai sunt copil. Pentru cei care mă cunoaşteţi ştiţi  că am 36 de ani, deci cam ciudată vârsta de 29 de ani să o numesc finalul copilăriei. Nu? Dar nu e aşa deoarece  pe 7 mai se împlinesc 7 ani de când ultimul din cei patru bunici de care m-am bucurat toată copilăria a vrut să meargă să se întâlnească cu sufletul lui pereche, la Dumnezeu. Consider că atunci când nu mai rămâi cu niciun bunic în viaţă se termină copilăria.

Un an are trei sute şi multe de zile. Ce explicaţie aş putea să găsesc pentru tataie al meu, care a ales să plece exact în ziua în care şi mamaia mea plecase cu puţini ani înaintea lui?

Îmi aduc aminte cu plăcere, nostalgie şi mult regret de anii copilăriei demult trăită,când eram la ei, la ţară, într-o localitate din Prahova – Colceag. Ei erau tineri, sănătoşi şi fericirea era ceva obişnuit atunci deşi zilele erau pline de muncă şi griji pe care noi, nepoţii lor nu le ştiam. Parcă îl văd la începutul străzii, pe tataie cum venea de la serviciu, iar eu mereu îl aşteptam în poartă cu aceeaşi întrebare: „tataie, ce mi-ai adus bun?” Vă povestesc această întâmplare, nu degeaba. Eram în anii 80 când nu se găseau mari dulciuri, dar mereu avea pentru mine în buzunar o caramea,o bomboană sau o ciocolăţică, iar dacă nu avea nimic, mamaia îmi făcea colărezi sau gogoşi. Of, ce dor îmi e de voi…bunicii mei.

După cum e tradiţia la  noi, parastasul de  7 ani este unul foarte important, aşa că m-am oferit să o ajut pe mama şi să coc câteva prăjituri pentru parastasul de sâmbătă, aşa în memoria lui. Ţinând cont că îi trebuia cam 70-80 de bucăţi am reuşit să fac ceva bun, iar toate orele cât am copt m-am gândit încontinuu la anii copilăriei mele.

O introducere puţin cam lungă pentru o reţetă de prăjitură, dar simţeam nevoia să vă spun povestea tăvilor cu prăjitură.

Fiecare tavă are următoarele ingrediente: 10 ouă, 250 ml ulei, 350 g zahăr, 500 g făină, 250 ml lapte, 1 esenţă rom, 1 esenţă vanilie, 2 plicuri praf de copt, 450 g piersici din compot, 1plic zahăr vanilat, 2-3 linguri zahăr farin.

Gălbenuşurile se freacă cu zahărul până se albesc. Se adaugă uleiul şi se mai amestecă 2-3 minute. Se pune laptele împreună cu esenţele. Făina se adaugă şi ea amestecând foarte bine. Va rezulta o compoziţie destul de tare.

Albuşurile se bat spumă.

Se pun albuşurile peste compoziţia cu gălbenuşiri şi se amestecă cu grijă mare cu o lingura, nu cu mixerul.

Compoziţia se pune în tava de cuptor (38cm x 38cm), care a fost tapetată cu hârtie de copt., iar pe margine am pus folie alimentară deoarece compoziţia era destul de înaltă şi să nu pice din tavă în momentul coacerii, i-am pus protecţie 🙂

Deasupra am aşezat cu grijă feliuţele de piersici din compot care au fost puse la scurs înainte. (pentru tava care a rămas acasă am pus şi o banană alături de piersicuţele tăiate bucăţele)

Am copt prăjitura la 180 de grade timp de 15 minute, după care încă 20-25 minute la 150 de grade. După ce a trecut testul scobitorii, prăjitura a fost scoasă şi am pus deasupra un plic de zahăr vanilat iar după răcirea completă am pudrat-o cu zahăr farin şi am tăiat-o bucăti. Dintr-o tavă au ieşit cam 30 de bucăţi potrivit de mari.

Dacă aveţi bunicii în viaţă bucuraţi-vă de ei. Dacă nu mai aveţi, bucuraţi-vă că aţi avut şi din când în când cinstiţi-le amintirea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.