ralucuta
Am trecut de prima testere, lucrare, extemporal sau cum vreţi să o numim.
După 2 săptămâni de predare, am avut joi prima testare.
M-am stresat nejustificat de mult pentru cât de simple au fost subiectele. Dacă îmi pui acum testele în faţă ţi le fac cu ochii închişi, dar la ora respectivă memoria mea a făcut mii de figuri.
Nu pot să spun că nu am învăţat deoarece ar fi neadevărat. Am învăţat în fiecare zi câte puţin. Nu am lăsat pe ultima zi ca să învăţ.
Acasă ştiam bine toate definiţiile, termenii sau clasificările predate. Costinel m-a ascultat seara ca să fiu sigură că aceste cunoştinţe sunt învăţate.
Ei bine, când s-a apropiat lucrarea, creierul meu s-a blocat. Am avut impresia că dopul a fost scos şi toată informaţia s-a scurs.
Nu e vorba că nu îmi aminteam, pentru că încet, încet câte ceva mi-am amintit. Dar nu îmi aminteam noţiuni de bază, cuvinte simple sau definiţii pe care acasă le visam. Cu greu am încercat să mă adun, să nu cedez şi plec.
Nota pe care am luat-o nu justifică supărarea pe care o am. Am luat 9,50. Dar sunt supărată pe mine, pentru că puteam mai mult, că nu reuşesc să trec peste emoţii, şi că mă las doborâtă de stres şi nu reuşesc să dau tot ce pot şi mai ales tot ce am învăţat.
Nu reuşesc să pun ideile corect pe hârtie, din cauza emoţiei, o definiţie pe care i-am şoptit-o unui coleg, eu am scris-o greşit. Şi aşa exemple sunt multe.
Până la urmă nu nota contează, ştiu. Contează că am informaţiile în cap, contează să ştiu pentru mine şi pentru pacinţii mei viitori. Ştiu asta. Dar, dacă altă dată mă blochez atât de rău încât uit tot?
Dacă tot învăţ, dacă tot vreau să fac ceva ce îmi place, de ce nu reuşesc să arăt că am învăţat şi nu pot să mă relaxez, să fiu indiferentă şi cu creierii liniştiţi?
Aveţi ceva sfaturi pentru învăţare eficientă? Sau ceva care să mă ajute să nu mă mai pierd în faţa foii de lucrare?
Sfat: mai dă-le-n pana mea de teste, că tu faci un lucru minunat pentru tine. În plus, 9.5 este din maxim 10, adică 95%, adică nouăzeci şi cinci la sută, adică aproape perfect. Deci ne bucurăm, nu ne supărăm.
Nota-i excelentă, alta era ideea supărării 🙁
mai ai rabdare cu tine pana te reobisnuiesti cu sistemul scolar,a trecut destul de mult timp ca sa uiti de emotii,de stresul unui extemporal 🙂 dar intri pe fagasul cel drept in curand.
cat despre nota…….cred ca daca nu aveai emotiile,nu exista nota ptr toate cunostiintele acumulate in aceste 2 saptamani.
dar te gandesti cum va fi ptr copii nostri cand vor da prima lucrare/ testare? alea da emotii
Copii nostri voi avea emoţii, dar ei nu le conştientizează aşa la 7 ani ca noi la 35. Ei trec altfel prin extemporale sau examene. Au avantajul inconştienţei copilăriei.
Sper să mă relaxez şi pentru mine să pot să nu mai am emoţii.
Anul trecut la master, la fiecare examen aveam senzatia ca in loc de creier am nisip.Cu timpul, am vazut ca incep sa-mi intru in ritm asa ca… nu dispera, mai ales ca tu faci ceva ce-ti place. Orice inceput e cu emotii ca sa ai ce sa-ti amintesti peste ani.Oricum ai debutat foarte tare!!!! Felicitari!
Debutul a fost tare, dar eu ştiu ce simt. Cred că la 35 nu mai este ca la 20, dar chiar aşa? Trebuie să îmi revin că altfel nu am nicio şansă!
Draga mea, esti prea severa cu tine insuti. Gandeste-te ca au trecut multi ani decand ai intrerupt legatura cu studiul- testari- examene etc.
Pe de alta parte acum tu privesti cu totul alti ochi tot ceace se face la un postliceal, deoarece tu ai terminat o facultate grea cu pretentii serioase.
Va tebui sa ai rabdare in primul rand cu tine si apoi trebuie sa accepti tot ce va urma, chiar daca de multe ori nu o sa-ti convine. Nu va fi usor, dar pentru ca iti place ceace faci sunt sigura ca totul va intra pe fagas.
Tu esti ambitioasa, asa incat trebuie sa-ti impui sa fi mai relaxata si detasata de tot ce se intampla, fiind constienta de faptul ca dureaza trei ani, iar tu trebuie sa fii sanatoasa, frumoasa si vesela pentru toti cei care te iubim.
SUCCES si BAFTA din toata inima!!!!!!!
Mulţumesc frumos pentru încurajări draga mea Maia Eva.
Ştiu că aveţi dreptate, înţeleg tot ce spuneţi, o să încerc să mă mai relaxez puţin.
Ideea este că vreau să învăţ, vreau să ies cu toate cunoştiinţele maxime şi mai ales vreau să fiu stăpână pe mine 100% în această meserie delicată.
Vă pup dulce!
Pentru cei mai de-o varsta cu noi invatarea eficienta functioneaza altfel decat la 18 ani. Adica noi vedem imaginea de ansamblu, schematizam si ierhizam logic structura cunostintelor si amanuntele le adaugam intr-o oarecare masura
din experiente sau cunostinte anterioare.(sau le uitam sau le blocam pentru ca deja avem o multime de conexiuni in cap)
Avantajul nostru este ca fixam temeinic si schema cunostintelor o vom avea in cap si dupa mai mult timp fata de unul mai mic care azi a stiut de 10 cu toate amanuntele si mai tarziu s-ar putea sa stie amanuntele si nu esentialul.
Apoi totdeauna trebuie sa ramana loc si de mai bine ca altfel e plictisitor.
In al treilea rand sunt convinsa ca daca te-ai fi aflat la patul pacientului si starea lui de bine ar fi depins de vorbele pe care nu le-ai scris in cele 50 de sutimi, ti le-ai fi amintit perfect pentru ca motivatia era alta nu nota ca la test. Asa ca relaxeaza-te si aduna-ti increderea si puterile pentru lucrurile care conteaza cu adevarat.
Bafta !
Bună Isabela,
Îţi mulţumesc mult pentru încurajări. Nu ştiu dacă este o întâmplare, dar comentariul tău vine exact în ziua în care dau iar lucrare la aceeaşi materie despre care scriam.
Acum mă simt mai sigură pe mine, şi sper ca emoţiile să nu mai fie atât de puternice pentru a şterge toată învăţătura din creier.
Cu cele 50 de sutimi este o altă poveste, deoarece termenul îl ştiam pentru că l-am spus colegilor, dar din cauza neatenţiei şi a emoţiilor l-am scris greşit în lucrare:)
Mi-au mers la suflet cuvintele tale, şi încă o dată îţi mulţumesc pentru ele.