Nu ştiu altele cum sunt, dar mie imi place enorm de mult sa fiu femeie. Niciodată nu mi-am dorit să fiu barbat, după 3 sarcini şi 3 naşteri pot să spun că nimic nu e mai frumos pe lume decat să ai binecuvântarea lui Dumnezeu să poţi aduce pe lume un copilaş.

Sunt nişte  sentimente unice pe care le trăieşti în clipa în care afli că eşti însărcinată: de mândrie, bucurie, fericire, amestecate cu frică, spaimă, groază plus 10000 de gânduri care te cotropesc şi te dărâma.

Mie mi-a plăcut să fiu însărcinată, să am greţuri, să mă doara spatele, să mă ingraş, (deşi nu am luat la nici o sarcina mai mult de 11 kg) să simt cum mişca bebeluşul în burtică, mi-a plăcut la nebunie că am avut norocul să pot să imi nasc copilaşii natural ajutată de aceeasi minunata dr. Alina Dascălu, mi-a plăcut să imi alaptez puii.

Cel mai dor îmi este de mişcarile copilaşilor cand erau în burtica, de picioruşele pe care le primeam atunci cand mă aşezam intr-o pozitie care era doar pe placul meu,dar nu al lor.

Îmi  este dureros de dor de clipa când i-am vazut pentru prima data când i-am nascut si am crezut ca este imposibil ca eu să fac ceva atât de minunat.

Nu mi-a fost frică de durerea  naşterii, mi-a fost frică să nu păţească bebeluşul ceva, şi deşi nu puteam să înţeleg înainte o femeie care spunea că preferă să păţească ea ceva decât copilul, aşa am zis şi eu la fiecare naştere.

Cred că dacă îti doreşti ceva foarte mult, nimic nu e prea rău, prea greu,  prea, prea, prea.

Am învăţat că e aşa de bine să nu judeci pe nimeni pentru deciziile pe care le ia pentru că în scurt  timp poţi să te trezeşti în aceeaşi situaţie.

Sunt multe de spus despre fiecare etapă în parte, asa ca o să încerc să scriu mai pe larg despre fiecare bucăţică de fericire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.