20130831_073612
Nu de voinţă duc eu lipsă. Am dovada celor peste  50 de kilograme pe care le-am pierdut printr-un stil de viaţă sănătos şi un regim corect de viaţă.
Auzeam des următoarea frază: ”este uşor să slăbeşti mai greu este să te menţii”. Dar atunci când porneşti de la 102 kilograme, greu poţi să concepi că vei ajunge să îţi faci probleme de menţinere. Scopul principal este să slăbeşti, să devi normală. Lunile au trecut şi din octombrie 2012 am ajuns să cântăresc undeva între 53-55 kilograme, iar acum oscilez între 51-52 kilograme.
Acum vine partea care mi se pare cea mai grea: MENŢINEREA.
Este clar, dacă m-aş întoarce la excesele alimentare dinainte de regim, dacă aş uita tot ce m-a învăţat nutriţionistul, m-aş întoarce rapid la obezitatea aproape morbidă în care mă aflam.
De multe ori mă trezeam deranjată atunci când auzeam  cuvintele: dietă, regim, cură de slăbire. Preferam să spun: stil de viaţă sănătos.
Asta trebuie să înţelegem noi, cele care avem probleme cu greutatea, nu există regim de slăbire care să ne garanteze că dupa 2-3-4 luni sau ani, (depinde de kilogramele în plus), după ce ajungem la kilogramele dorite, dacă ne întoarcem la alimentaţia dinainte, nu ne mai îngrăşăm.
Aşa că de mai bine de 10 luni, mă lupt zilnic cu tentaţiile. Am ales ceva şi ştiu foarte bine ce vreau: NU VREAU SĂ MAI FIU GRASĂ, aşa că trebuie să fiu foarte atentă la meniul meu zilnic.
Toată familia mea este educată să aibă grijă de mine. Soţul meu are misiunea cea mai grea. El trebuie să mă păzească, dacă vreodată pofta pentru un ”ceva” periculos este mai mare decât conştiinţa. Efectiv, îl rog înainte să plecăm de acasă să nu mă lase să cedez. În majoritatea cazurilor nu este nevoie să intervină el deoarece ştiu foarte bine ce am de făcut, dar uneori, sunt om şi eu… Băiatul meu cel mare, care are 5 ani şi jumătate, dacă mă vede cu ceva interzis în farfurie, mă pune să pun mâncare jos sau mă întreabă: ”mami, îţi dă doctorul voie să papi aia?”
Am mai cedat şi eu la prostioare, nu zic nu. Recunosc, dulciurile sunt marea mea dragoste. După ce am ajuns la greutatea dorită, una din prăjiturile preferate – Amandina, făcută de mine mi-a pus mari probleme de echilibru nutriţional. După prima bucată de prăjitură, am simţit că nu mai pot să mă opresc. L-am sunat pe soţ la servici, i-am povestit  şi am cerut disperată ajutorul. Răspunsul a fost simplu: ”le arunci acum la gunoi, pe toate, nu contează că ai munci o zi întreagă la ele, nu vreau să fi nefericită că le-am mâncat” Sună cam ciudat, cum să fi nefericită după ce papi ceva care îţi place? Ei bine eu pot deoarece mă mustră conştiinţa că am mâncat ceva ce ştiu că îmi face rău, după aceea mă consolez că dacă tot am călcat strâmb mai merge o bucată şi tot aşa.
În cele 10 luni de luptă am observat că există două varinte: cedez – mă simt rău, nu cedez – mă simt rău pe moment dar mult mai bine pe termen lung. Ce aleg? În marea majoritate a cazurilor aleg să nu cedez.
Dar, am trei copii micuţi, care uneori îmi pun creierii şi nervii la mare încercare şi uneori, simt nevoia să cedez. Atunci, cedez, dar motivat şi pe perioade scurte de timp, în care monitorizez foarte atentă kilogramele, iar după scurt timp mă reîntorc la mâncarea mea cântărită şi atent monitorizată. Nu sunt mândră de mine pentru faptul că uneori mâncarea mă calmează, dar asta sunt, lupt mereu cu mine şi încerc să mă îndrept şi in proporţie de 95% să trăiesc corect.
Cântarul de alimente şi cel de persoane sunt nelipsite în viaţa mea. Ele sunt măsura mea, linia mea de plutire.
Ciudat cum am ajuns să trăiesc într-un mod în care nu credeam că pot vreodată, poate din exterior  pare obsesie dar totul a pornit de la faptul că mi-am învăţat lecţia. Este mult mai uşor să slăbeşti decât să te menţii, dar e mult mai stresant să vrei să slăbeşti decât să lupţi să te menţi.
Perioada concediilor pentru mine nu mai este una de răsfăţ culinar. Am experienţa ultimilor doi ani în care după concediu am venit acasă cu un kilogram mai puţin, am fost atentă la ce îmi puneam în farfurie şi nu îmi luam chestii nesănătoase doar pentru că sunt în faţa mea, arată sau miros bine.
Nu există niciun mare secret pentru menţinere. Menţinerea este  o prelungire a voinţei din perioada de slăbire. Să înţelegem că mâncarea e făcută să ne hrănească şi să trăim cu ea , dar tot ce este în exces la un moment sau altul ne poate face rău.
Reîntoarcerea cât mai repede  la stilul de viaţă adoptat, sănătos şi corect  după orice escapadă alimentară este obligatorie, altfel se vor reîntoarce kilogramele.

Comments

  1. Draga Ralucuta,
    Imi place sa ma repet: Felicitari!Vointa ta este de fier.
    Familia ta te iubeste si te sustine si acest lucru este cel mai important.Te pup si te imbratisez!O zi minunata tututror!

    1. Mulţumesc mult, Mire. Fără ei nu aş fi reuşit, mereu o spun, contează enorm să ai un suport şi o încurajare mereu lângă tine.
      Chiar mă gândeam aseară privind în urmă lunile care au trecut şi abia acum mi-am dat seama că am o voinţă de fier beton 🙂
      Te pup cu mare drag şi te îmbrăţişez şi eu cu nişte braţe subţiri dar ferme 😉

  2. In primul rand felicitari! Momentan sunt in aceeasi situatie ca tine. Mi-au trebuit cateva luni sa ma opresc din slabit si sa ajung la mentinere. Imi era atat de frica sa nu ma ingras la loc incat nu reuseam sa ma opresc. Din acest motiv mi s-a parut mai grea mentinerea decat slabitul pentru ca e greu sa gasesti un echilibru.
    Eu nu am pierdut un numar asa impresionant de kg(vreo 20), dar mi-a luat un an pana sa ajung la greutatea dorita. Nu doresc sa mai ajung vreodata de unde am plecat, motiv pentru care m-am impacat cu ideea ca va trebui sa fiu atenta la ce mananc toata viata.

  3. Buna Ralucuta,
    Recent ti-am descoperit blogul si povestea ta prin intermediul pritenei noastre Pofticioasa. Te admir foarte mult pentru ceea ce ai realizat si pentru ceea ce faci zi de zi. Iti citesc povestea si ma regasesc foarte mult in ea. Nu am plecat de la aceeasi greutate ca si tine, dar am luptat din greu sa scap de kilogramele in plus. Eu am tinut dieta dukan si a fost ok o perioada apoi insa am inceput sa ma ingras. Imi doresc foarte mult sa tin sub control cantitatea si calitatea alimentelor pe care le mananc, dar se dovedeste a fi foarte dificil nestiind care sunt cantitatile corecte. Am incercat retetele tale si sunt foarte bune. As avea o rugamite si anume mi-ai putea spune care sunt regulile dupa care te ghidezi cand iti alcatiesti meniul pe o zi? Ce cantitati trebuie sa mananci si cum le combini? Iti multumesc din suflet si iti doresc numai bine.

    1. Bună Oana,
      Îți mulțumesc pentru cuvintele tale și pentru vizita ta aici.
      Din păcate cred că suntem total opuse la gustul alimentar deoarece eu sunt vegetariană și tu cu Dukanul ai meniuri bazate pe proteine animale. Deci, nu prea știu ce să îți spun.
      Cel mai bine consulți un nutriționist care îți va calcula exact combinația și cantitatea corectă pentru kilogramele tale și preferințele tale alimentare.
      Dacă te uiți la meniuri mai vechi vezi cantitățile și combinația alimentelor așa cum m-a îmvățat pe mine nutriționistul, meniu pe care îl fac după stilul meu alimentar.
      O zi bună și te mai aștept 🙂

      1. Buna,
        Cu siguranta moi voi inspira din meniurile tale in continuare.Desi esti vegetariana imi plac la nebunie si o pauza de la mancarea cu carne e mai mult decat binevenita.Iti multumesc pentru raspuns si ma gandesc serios sa iti urmez sfatul. Iti doresc o zi frumoasa si mult succes in continuare. See u arround 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.