Ciudat cum trece timpul… când te simţi bine. Ştiu că nu am mai scris demult dar vreau să recuperez.
Aproape s-a terminat primul an din şcoală. Sincer, nu îmi dau seama cum au trecut zilele, săptămânile şi apoi lunile. Dar e clar că totul a fost frumos dacă simt că primul an de şcoală a trecut mult prea repede.
Nu cred că este prea devreme să spun că sunt îndrăgostită de meseria de asistentă medicală. Poate, nu cunosc exact viaţa din spitale româneşti, ”traiul” cu doctorii sau asistentele piloase şi iubite ale doctorilor, dar ceea ce cunosc este că ador să fiu utilă oamenilor bolnavi, şi îmi doresc din inimă ca nimic să nu mă schimbe.
Mai am o săptămână de şcoală şi încep a doua practică în spital. Sper să fie cel puţin la fel de frumoasă ca prima, să întâlnesc asistente deschise şi bune profesioniste, care să fie dispuse să mă ajute să învăţ cât mai multe lucruri.
Au fost şi mici dezamăgiri în acest an, de la oameni pe care îi admiram dar se pare că eu greşisem pentru că impresia mea despre aceştia era nereală. Dar, ce contează până la urmă? Din punctul meu de vedere contează să fim oameni, să ne ştim limitele şi să ne trăim viaţa frumos, fără să lăsăm urme supărătoare în sufletele oamenilor cu care intrăm în contact.
Pentru mine, mai presus de orice, este familia mea. Sunt convinsă că indiferent cât de sus aş ajunge cu viitoarea meseria, nimic nu se compară cu momentele unice în care copiii mei mă privesc, cu clipele pe care aş vrea să le îngheţ când puii mei mă strâng în braţe şi îmi şoptesc că mă iubesc, cu râsul lor cristalin atunci când ne jucăm prin casă.
Ideea pe care am auzit-o la cineva pe care o respectam şi o admiram mult, că o căsnicie poate să îţi distrugă viaţa, şi un copil ţi-o distruge definitiv, mi se pare nu numai aberantă, dar şi nefondată. Dacă braţele calde ale unui copil te distrug, dacă zâmbetul sincer pe care bebele tău ţi-l oferă pentru prima dată sau orice progrez pe care îl trăieşti alături de puiul tău împreună cu omul iubit, te-au tras înapoi în carieră, atunci, este clar că eu, prefer un pas înapoi în carieră, dar să fiu alături de familia mea, decăt să fiu ”doar” cea mai bună în meseria mea. Nu mai spun câte exemple ştiu de super femei, care au câte 3-4 copii, iar cariera lor merge foarte bine. Cel mai bun exemplu este medicul meu ginecolog, Dr. Alina Dascălu care are patru fete, cu vârste între 23 şi 8 ani şi care prin forţele propri a ajuns sef secţie chirurgie la un spital particular din Bucureşti, care are mulţumirea unei meserii 100% făcută din pasiune, cu profesionalism şi cu dăruire dar şi fericirea unor copii la început de drum, care o moştenesc, sper cu acelaşi mare talent, două dintre fete fiind studente la medicină.
În fine, poate am deraiat puţin de la subiect, dar…
Meniul m-am hotărât să nu îl mai public, dar asta nu pentru că eu nu îl notez din contra îmi calculez totul încontinuare, ci pentru că am ajuns la concluzia că nu ajut pe nimeni daca public stilul meu de viaţă, dacă sunt copiată şi apoi blamată că nu se obţin rezultatele mele spectaculoase de pierdere în greutate. Dacă cineva doreşte să slăbească să îşi creeze propriul regim sau să asculte sfaturile nutriţionistului la care merge.
Draga Ralucuta, nu stiu cine, cand si de ce te-a suparat asa de tare, insa eu una vreau sa-ti multumesc pentru tot ce ai scris si ai publicat pe forum pana acum. M-ai ajutat enorm si am reusit datorita exemplului tau sa slabesc si eu 24 kg de la inceputul anului si pana acum, iar rezultatele nu se vad numai in plan fizic, ci si mental, in familie, in societate si mai presus de toate, in rezultatele analizelor medicale care nu erau deloc stralucite pana acum. Recunosc, eu nu am folosit meniurile tale, insa m-am inspirat din ele si ti-am urmat exemplul cantarind totul si numarand caloriile. Din pacate sport nu am facut, poate si din comoditate, dar si datorita unor probleme de sanatate care inca ma mai chinuie (altfel, sunt convinsa ca rezultatele ar fi fost si mai bune). M-am convins ca oricine vrea un stil de viata sanatos il poate avea, totul depinzand 100% de vointa si de nimic altceva. Da, am reusit sa ajung la o greutate aproximativ normala pentru inaltimea si varsta mea, iar ambitia si perseverenta ta mi-au fost un ghid extrem de valoros. Iti multumesc pentru asta si sper ca odata sa ne si intalnim si sa ne cunoastem. Felicitari pentru tot ce ai realizat si pentru familia minunata pe care o ai! Multi pupici de la o alta mamica a doi pitici care reprezinta intregul meu univers!!!!
Mulţumesc din suflet pentru cuvintele minunate pe care mi le-ai scris. Nici nu ştii cât de mult repezintă ele pentru mine.
Mă bucur mult că ai slăbit, mult succes la menţinere. Asta mi se pare cea mai grea parte, dar eu mi-ai impus un număr de kilograme limită pe care am voie să le ating, şi după câteva zile în care mai scap la lucruri interzise, că doar sunt şi eu om, îmi revin la normalul care mă face fericită.
Nu m-a supărat nimeni în mod direct, numai că de-a lungul postărilor am auzit din mai multe surse diverse comentarii, aşa că am decis să pun stop publicării meselor mele pentru că sunt luate ca un regim sau cură şi aceşti oameni au aşteptări mult prea mari şi după aceea mă fac pe mine vinovată pentru nereuşitele lor. Puţini au înţeles că nu publicam cure de slăbire, ci doar meniul meu şi stilul meu de viaţă pentru care nu îmi trebuiau uneori comentarii răutăcioase.
O să mai public diverse reţete pe care mi le fac şi sunt ceva mai deosebite, dar atât.
Şi eu sper să ne cunoaştem personal şi să ne îmbrăţişăm cu drag.
Te pup
Draga Ralucuta,
Imi pare bine ca esti bine!Imi lipsesti ff tare ca nu apuc sa citesc in fiecare zi articolul de la tine!
Imi pare rau ca oamenii sunt asa de rai si de concentrati pe comentarii negative, dar asa este si viata asa cum ai spus si tu te minunezi cum se suporta unii asa!!!!
Eu continui cu regimul si am inceput sa fac miscare!Ma duc si alerg vreau ( 1 ora aproximativ)sa ma apuc si de gimnastica in acelasi timp dar incepand de saptamina viitoare!
Oricum sunt ff mindra de mine am 2 saptamini de papa sanatoasa( fara cartofi, dulciuri si este OK).
Asa cum spui si tu important este sa te simti bine restul nu mai conteaza!!!
O saptamina minunata!
Te pup si te imbratisez!
Bună Mire,
Important este să te ţii de treabă şi rezultatele vor apărea foarte repede şi durabile dacă eşti cuminte alimentar. Te rog să mă ţi la curent cu progresele pe care le ai.
Te pup cu drag!
Ralu,imi pare rau ca nu mai publici meniul,pt mine era o sursa de inspiratie…fa cum crezi tu.Pupicei
Te pup Alinuţa.
Buna Raluca,
Si mie imi pare rau ca nu mai postezi meniurile dar trebuie sa-ti respectam hotararea 🙂
O vacanta frumoasa alaturi de familie!
Pe curand.
Lili
Bună Lili,
Vacanţă frumoasă şi ţie!
Te pup
Buna, chiar daca nu comentez la postarile tale aa stiu
Ca te urmaresc iar meniurile tale erau o sursa de interes pt mine.
Asa ca decizia de a nu le mai publica iti apartine.
Bună Mihaela,
Eu mă simt mai bine aşa, şi ai mare dreptate, decizia îmi aparţine 100% mie, deoarece este blogul meu.
Draga Raluca,
Este minunat ca esti atat de atasata de familia ta. Sunt femei pentru care ipostaza de sotie si mama este cea mai importanta.
Dar am simtit in postarea ta ca le blamezi pe cele care nu gandesc asa. Nu mi se pare corect. Eu nu cred in instinctul matern ca regula absoluta. Sunt femei care nu isi doresc copii, sunt mai egoiste si mai individualiste din fire si in acest context e mai bine sa aiba libertatea de a nu face copii fara a fi blamate pt asta.
In caz ca te intrebi: imi doresc mult o familie,un copil (maxim doi), dar le inteleg perfect si pe cele care pun alte lucruri din viata lor mai presus de maternitate.
Bună Fla,
Nu ştiu de unde ai înţeles tu că eu blamez femeile care nu îşi doresc să devină mame sau soţii. Din contra, eu respect pe toată lumea şi în niciun caz nu stau să judec eu dacă o femeie vrea sau nu copii. Este fix treaba ei şi nu mă priveşte pe mine personal. Eu îmi trăiesc viaţa bucurându-mă de ce am şi mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru felul în care mă răsfaţă zi de zi.
„Ideea pe care am auzit-o la cineva pe care o respectam şi o admiram mult, că o căsnicie poate să îţi distrugă viaţa, şi un copil ţi-o distruge definitiv, mi se pare nu numai aberantă, dar şi nefondată.”
– o admiram (se intelege ca nu o mai admiri)
– „aberanta” (excluzi posibilitatea ca ar fi un punct de vedere rational)
– nefondata (o desfintezi, practic)
plus contraponderea cu propria ta persoana: „Pentru mine, mai presus de orice, este familia mea. Sunt convinsă că indiferent cât de sus aş ajunge cu viitoarea meseria, nimic nu se compară cu momentele unice în care copiii mei mă privesc, cu clipele pe care aş vrea să le îngheţ când puii mei mă strâng în braţe şi îmi şoptesc că mă iubesc, cu râsul lor cristalin atunci când ne jucăm prin casă.”
De aici am inteles.
Simt ca mi-ai raspuns cam taios, imi pare rau daca te-am suparat chiar la tine pe blog 🙂
Nu ţi-am răspuns deloc tăios,iar de supărat nici atât nu aveam de ce să mă supăr pe tine.
Atunci când te apuci să dai sfaturi(necerute) de ”trăit viaţa” altei persoane, de faţă cu mai multă lume, este foarte riscant. Ai mari şanse să jigneşti multe persoane care au decis să aleagă altceva în viaţa personală.
O persoană care mă jigneşte, chiar şi indirect nu are cum să mai merite admiraţia mea. Nefondantă deoarece ideea spusă nu avea nicio explicaţie plauzibilă. Iar aberaţia este evidentă, deoarece eu pot să spun liber: ”eu ca tine am fost, tu ca mine nu” aşa că mai greu este să dai sfaturi neştiind cum stau lucrurile în ambele tabere.