Schimbare?

Observ că mi-am transformat blogul meu cu „de toate” într-un  blog mai mult culinar. Nu ştiu dacă e bine sau rău, reţetele sunt puţin haotice, zic eu, pentru că unele sunt pentru mine (fără zahăr, fără carne şi de post când e cazul)  şi unele sunt pentru familia mea  care are un regim normal.

Este adevărat că sunt genul de femeie care găteşte cu plăcere, nu fac lucruri complicate sau sofisticate, dar intru în bucătărie mereu cu  drag şi încerc să le ofer celor dragi mie un meniu variat, gătit bine  dar şi desert bun, proaspăt şi aspectuos. În majoritatea cazurilor îmi iese.

Poate de aceea prefer şi aici să vorbesc tot despre mâncarea pe care o fac pentru mine sau pentru familie. Aşa mă simt mai bine. Genul acela de meniu pe care îl publicam în fiecare zi, cu cantităţi, calorii, minute de sport făcute, mi se pare acum mult prea mult. Asta nu înseamna că nu îmi monitorizez în fiecare zi kilogramele sau că nu mai fac sportul meu cu Carmenuţa, pentru că o fac în continuare cu aceeaşi plăcere. Mi se pare mult mai util aşa să public doar câte un meniu, ceva mai reuşit decât zile întregi de acelaşi lucru.

Mai am puţin şi intru în a treia săptămână fără ness sau cafea. Mă simt foarte bine, nu am avut decât mici probleme în prima săptămână dar atunci au fost combinaţi mai mulţi factori şi nu pot da vina doar pe lipsa nessului. Nu mi-e somn, nu simt nevoia să beau ness (deocamdată) energie am la fel de multă. Puţin greu a fost dimineaţa când după micul dejun aveam în faţă cana mea roz de ness, aici a fost de lucrat…ce fac eu acum după ce pap??? Am rezolvat-o repede, adică nu fac nimic special, dar cana roz  este folosită acum pentru apă.

Vorbeam cu cineva ieri, despre regimul meu de acum. Iar când a auzit că îmi monitorizez în continuare meniul, kilogramele şi viaţa, a zis ceva de genul: „vai ce chin îmi e milă de tine”. Milă, de mine în niciun caz, poate milă de ea, care vrea să slăbească dar nu schimbă nimic în regimul alimentar, nu milă de mine care nu vreau să mai ajung la 102 kilograme. Nu sunt bolnavă ca să îi fie milă de mine 🙁 sunt  o femeie care are grijă de ea şi mai ales care a învăţat din greşelile trecutului 😉

Recunosc, sunt obsedata de cântar, dar am văzut că atunci când îmi permit mici scăpări alimentare şi „mă răsfăţ” după aceea suport consecinţele într-un mod dramatic şi tot eu lupt psihic şi fizic cu  kilogramele care se adună înfricoşător de repede.

Am ajuns la o singură concluzie: sunt alergică la mâncare. Cum aşa? Simplu: Cum mănânc aiurea,  cum mă umflu 🙂 Dar sunt fericită că nu sunt alergică la mâncarea mea: legume, fructe, lactate, ouă, cereale integrale şi mai nou am multe jucării pe care vreau să le combin să iasă ceva sănătos pentru mine.

Concluzia este simplă: scriu despre ce îmi place şi mă relaxează. Dacă mai am şi altceva de scris, o să mai scriu şi vă povestesc şi vouă 🙂