Sunt genul de persoană care doreşte să ştie cât mai multe informaţii. Sunt pacientul care pune multe întrebări, care despică firul în patru sau zece şi nu iese din cabinet până nu a înţeles complet despre ce e vorba, cum funcţionează tratamentul sau care sunt efectele secundare ale bolii sau medicamentelor.
Ştiu că în ziua de astăzi internetul pune diagnostice, că multe persoane preferă să nu mai meargă la doctor pentru o părere ci doar să dea căutate pe google să vadă de ce suferă. Eu, nu sunt genul acesta de persoană.
Eu prefer să merg la medic, să cer un sfat profesionist, să obţin o informaţie de la ”sursă” cum îmi place mie să spun.
Nu neg, caut şi eu informaţii pe internet, caut informaţii după ce am vorbit cu medicul, dar caut numai informaţii medicale, articole scrise de medici, nu prea intru pe forum unde fiecare spune ce prostie a visat noaptea şi ceilaţi o iau drept părere medicală.
De când Ilincuţa avea cam 5-6 luni, am observat că un ochişor se ducea mult mai în interior decât trebuia. Mergeam la medicul pediatru specialist, doctor în medicină, în fiecare lună, pentru controlul lunar, pentru măsurători. Mereu am întrebat, am atras atenţia medicului dacă putem face ceva să începem tratarea problemei să facem un fel de prevenţie- tratament. Tot timpul mi se spunea că e prea mică, că nu se poate face nimic acum, că după ce creşte îţi revine, că nu i se pare că are nicio problemă…
Am luat la vremea aceea de bune toate sfaturile medicului de familie ai Ilincăi care mă sfătuia să stau liniştită după doi ani să merg la control cu ea dar şi sfaturile medicului pediatru specialist care spunea la un an că încă e prea devreme. Nu am căutat nimic pe internet atunci despre această problemă, poate a fost şi vina mea.
Dar, într-o seară binecuvântată de Dumnezeu, am primit impulsul să dau o căutare simplă pe internet : medici oftalmologi copii. Am găsit diverse cabinete medicale, unde am intrat să citesc despre bolile ochilor. Surpriză: controlul la copiii care au peste 6 luni şi deja se observă o problemă este OBLIGATORIU.
Cu cât se începe mai devreme tratamentul, cu atât există şanse mai mari de reuşită, fără operaţii traumatizante pentru copil şi părinte.
Am avut un mare noroc, să sun la această clinică privată din Bucureşti, şi deşi programările erau făcute de săptămâni bune, să ne strecoare şi pe noi la un prim control.
În cazul nostru, ne-a explicat doamna doctor Ciubotaru de la clinica Infosan, strabismul poate fi din cauza că ochiul nu vede suficient de bine pentru vârsta lui, şi el se chinuie să primească imaginea şi de aceea ochiul se duce sau fuge spre interior.
Am aflat ieri, că până la vărsta de 6-7 ani, copiii au un hipermetropism normal de +2 până la +2,5 dar după 7 ani ochiul vede perfect sau aşa ar trebui. Dar după un control amănunţit, la Ilinca este 3,5 la un ochi şi 3 la alt ochi. Ochişorul cu problema mai mare are 3,5. Restul ochiului este perfect sănătos, adică la celelalte măsurători care puteau da stabism a ieşit bine. Mi-a spus ceva doctoţiţa de fondul de ochi, care mai poate da strabismul. La Ilinca a ieşit că fondul de ochi e curat.
Ştiu că eu îmi doream să facem operaţia mai repede, să nu văd copilul cu ochelari, pentru că mi se părea că sunt chinuieli inutile. Dar mi-a explicat doctoriţa, foarte frumos că la ea, acum, operaţia nu este indicată, deoarece din cauza hipermetropiei, după operaţie ar fugi ochii în exterior pentru că ochii se chinuie să stabilizeze imaginea.
Ni s-a recomandat după o analiză amănunţită cu un aparat care făcea 80 de cadre intr-o secundă, două serii de picături la intervale de 10 şi 30 minute şi după alte măsurători nedureroase pentru Ilincuţa, să îi punem ochelari pentru corecţia hipermetropiei şi să îi bandajăm ochiul care priveşte mai bine, pentru o oră jumătate -două ore pe zi, timp de 3-4 luni, să revenim la control şi să încercăm metoda aceasta.
Garanţii nu există, dar ni s-a explicat că acum , până nu corectăm hipermetropia, nu putem face operaţia cu şanse de reuşită definitivă.
Ilinca s-a comportat ”impecabil”. Adică de când a intrat în cabinetul doamnei doctor a urlat întruna, deşi nu era nimic de speriat, toată lumea era calmă şi îi vorbea frumos, ea s-a speriat foarte tare şi aşa a ţinut-o într-un urlat continuu de câte ori vedea pe cineva îmbrăcat în mov că se apropia de ea.
Personal, m-am liniştit, deoarece am întrebat dacă puteam preveni această problemă şi mi s-a spus că nu, că nu am greşit eu cu nimic, că nu e vina mea, că ochii deşi la început erau bine, au început să fugă în momentul în care copilul a început să vadă mai bine, la distanţă şi când ochii nu vedeau bine a apărut strabismul. Probabil aşa s-a născut, cu această mică problemă.
Sper să îşi revină fără operaţie, dar dacă este cazul şi ne va fi recomandat, nu stau pe gânduri şi vreau operaţia, după 2 ani, aşa cum ni s-a spus că se poate. Dar înainte de toate, trebuie să vadă bine.
De ieri Ilincuţa are ochelari, este simpatică şi deocamdată îi acceptă, îi mai dă jos, dar în majoritatea timpului îi ţine. De azi i-am pus şi bandajul pe ochişorul bun pentru a-l forţa pe cel leneş să lucreze. Să dea Dumnezeu peste 4 luni când mergem la control să se vadă o îmbunătăţire.
Am fost avertizaţi că e normal când îşi dă ochelarii jos să o ia ochii razna, sau să înceapă şi cel mai bun să privească în interior. Asta înseamnă că funcţionează tratamentul.
Deci, dacă eu nu căutam pe internt, mergeam numai după sfatul medicilor, pierdeam nişte luni esenţiale şi foarte importante în tratarea problemei. Nu spun că o să se rezolve acum sau în curând problema, dar măcar am început demersurile în a trata şi încet, încet să rezolvăm problema.
Sfatul meu: informaţi-vă corect din mai multe surse, la orice problemă pe care o aveţi. Nu pot pricepe cum nişte medici buni, care pot pune diagnostice şi pot da tratamente numai după 2-3 simptome, la boli mult mai complicate, nu sunt în stare să recomande un consult oftalmologic după 6 luni atunci când există un mic semn de întrebare.
Internetul nu bate doctorul, dar îl completează şi uneori îl corectează, dar nu îl substituie.
Dulceata mica ce e ea! Sper din suflet sa se rezolve problema,Ralu,fara operatie si sa respiri usurata.Ca si mama stiu ce simti pt ca orice problema cat de mica ar avea copilasul,ne doare sufletul 🙁 Ilincuta este o frumusica si o luptatoare si o sa se faca bine ochisorii ei frumosi,sunt sigura!!!
Noi de cand am inceput aici la camin-de 3 ani-educatoarea lui Roberto continua sa zica ca trebuie dus la neuropsihiatru 🙁 .Pt ca se joaca cu apa in baie,pt ca nu se uita intotdeauna in ochii ei cand ii vorbeste,pt ca n-are stare,pt ca ii place sa faca puzzle singur nu sa se joace cu alti copii-asta e o mare minciuna gogonata!,etc.Am fost la pediatrul lui si a zis ca numai cu un timbru de urgenta pot ajunge in cateva zile la neuropsihiatru si timbrul se pune doar daca sunt probleme fff grave,ceea ce nu e cazul.Ca sa il duc in privat costa 150-200 euro o sedinta,si trebuie 2-3 ca sa isi dea seama de ceva! Am facut programare anul trecut,in iunie,la spital,au zis ca e un an de asteptare,ca au ffffff multe cazuri! Pai cum sa nu aiba daca ii duce si pt ca iese din linii cand coloreaza,copil de 2 ani????!!!!Ti-am scris asta,ca sa sti ca te inteleg cu Ilincuta,ma streseaza si pe mine chestia asta cu neuropsihiatrul!!! Desi eu cred ca e pt ca el sta mult timp singur cu mine,in casa,noi neavand aici n prieteni sau rude ca in Ro.Dar cand mergem acasa in Ro copilul e tot afara,cu copii,se joaca si e categoric un copil NORMAL!cel putin asa mi-au spus toate persoanele din anturaj,rudele,absolut toata lumea.Oi fi eu mai 2defecta” de nu observ nimic?cum de nu vad nici altii problema asta?hmmm
Este atât de delicat comportamentul copiilor în societate sau unde nu se simt ei bine. Uneori timiditatea nu ascunde un autism (cred că la asta se gândeşte educatoarea când te-a sfătuit să mergi la psihiatru), poate fi o problemă de a înţelege limba sau de auz sau pur şi simplu este mai timid.
În general mama este cea care observă şi simte prima orice problemă are copilul ei. Dacă tu simţi că este bine, nu te grăbi să pui diagnostice sau să te sperii. Mergi cu paşi mici spre adevărul real.
Te pup
[…] însă problema se agrava odată cu trecerea timpului, aşa că am ajuns la doctor, cum a povestit şi Mami. După programarea norocoasă la Infosan şi crăcăneala de rigoare pentru a găsi un loc de […]
Asa e Ralu,ai dreptate.Autismul ar fi exclus,dupa pareea mea,am citit mult legat de subiect…Copii autisti se izoleaza,in parc sau in societate stau retrasi,Roberto in parc,in secunda 2 e la copii sa se joace,e sociabil,rade,sare,e vesel…nu are nici o fixatie,citeam ca autistii se leagana asa ca si copii cu dizabilitati,sau repeta acelasi lucru la nesfarsit…mie mi se pare normal din punctul asta de vedereRamane de vazut ce va spune neuropsihiatrul….
Buna Raluca,
Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate Ilincutai (ai niste copiii tare frumusei, i-am vazut si la tati pe blog in filmuletul „Ilincuta cu ochelari”).
Sa stii ca observasem din fotografiile cu cei mici ca ea avea o problema de vedere dar, din pacate, n-am indraznit sa-ti spun ceva (bine, in plus, nu poti sa te bazezi prea mult pe fotografii)…
Sa stii ca si eu am un pic de strabism, pe care l-am descoperit la un control oftalmologic la 22 de ani, cand vroiam sa dau examenul de conducere. Mie „imi fug ochii” putin si sa stii ca mi se spusese inainte dar nimeni din familie nu-mi confirma. Asta mi se intampla mai ales cand sunt obosita.
Acum port ochelari, dioptrii diferite la cei doi ochi, dar la mine nu mai sunt sanse de insanatosire completa cum se intampla in cazul copilasilor. Oricum eu sunt mare, m-am obisnuit cu ochalarii rapid 🙂
Sa ne dea Dumnezeu la toti sanatate!
te pup,
Lili
Să dea Dumnezeu să se rezolve cu bine problema. Într-un fel sau altul trebuie să o rezolvăm.
Buna din nou,Ralu! Si eu am observat la baietelul meu ca ‘scapa’ un ochi si am amanat sa merg la un specialist pe motiv ca e prea mic (1 an si 5 luni). Ilinca ce varsta are acum? Ma tem ca el nu ar accepta usor ochelarii, abia sta cu caciulita pe cap cand iesim afara,darmite cu ochelari….
Bună Carmen,
Ilinca are un an si trei luni (pe 23 face)şi la dr oftalmolog am văzut copii şi de 3 luni, copii şi până la un an care aveau deja ochelari şi erau la control.
Nu lăsa aşa. Ochelarii sunt una, căciula e altceva.
Ne-a explicat dr că majoritatea copiilor acceptă foarte bine ochelarii deoarece îşi dau seama că văd mult mai bine.La noi, de vineri până acum îi poartă foarte bine, stă şi cu bandajul pe ochi.
Bună Ralucuţa,
Multă sănătate Ilincuţei; este o fetita dulce şi frumoasă inclusiv cu ochelari şi încet se va bine, important este ca nu are ceva mai rău. Referitor la doctori, când o alăptam pe Clăruţa, am răcit destul de tare şi dr. de familie mi-a spus că ar fi bine să înterup alăptatul pentru a nu transmite viroza; desigur că am întrebat-o pe Adam, medicul pediatru şi mi-a spus categoric să continui să o alăptez pentru că ia anticorpi de la mine! Este, cred eu, un lucru banal, sau sunt eu exgerată?, dar chestia cu alăptatul dacă mama este răcită şi dacă nu ia medicamente ar trebui să fie un lucru cunoscut cam de toţi medicii inlcusiv de familie care oricum au în îngrijire şi copii nu doar medicii pediatri să ştie asta..
Cu ochii, Căruţa avea un an jumate când mie mi s-a părut că privea spre interior cu un ochişor. Adam mi-a spus că nu este o problemă, sigur se va corecta, dar cel mai bine sa mergem la medic oftalmolog să eliminăm orice suspiciune. Totul a fost OK, adică avea o pb cu simetria poziţionării orbitelor, ceva de genul ăsta, oricum ceva foarte fin şi aproape insesizabil dar cum spui şi tu mamele îşi văd şi simt copii cel mai bine. Voi mai merge şi eu cu Clara la control preventiv, ai dreptate când spui că este bine sa facem astfel de controale. Multă sănătate şi să auzim numai de bine!
Bună Adinuţa,
Aşa zicem şi noi, bine că nu are altceva, dar sperăm să se rezolve cât mai repede şi mai ales cât mai bine.
Te pup (vă pup) 😉
eheee….ce ti-e si cu internetul asta :)) daca l-as fi scotocit un pic inainte sa aleg pediatrul economiseam multi nervi :))
Pup Ilincuta nostima cu ochelari…draga de ea!
Lore, niciodată nu este prea târziu 🙂
Buna! Am descoperit blogul tau cautand informatii despre strabismul congenital convergent la copii. Ma confrunt cu aceeasi problema, baietelul meu de 7 luni poarta ochelari de la 4 luni pt strabism convergent (destul de mare, 35 de grade) si hipermetropie +3,5 si +3,25. Mergem tot la dr Ciubotaru. Ati fost la controlul de 4 luni? Sunt imbunatatiri? La noi – destul de mici vizibile, asteptam controlul din octombrie si masuratorile. Cred ca nu vom rata operatia, din pacate… Desi sper totusi ca pana la 2 ani se mai poate intampla ceva bun. Imi trebuie rabdare… Multa sanatate!
Bună Annuska şi bine ai venit la mine pe blog.
Chiar ieri am fost cu Ilinca la a treia vizită la dr şi sunt îmbunătăţiri vizibile. Adică unghiul a scăzut de la 20 la 5 grade în numai câteva luni, am ajuns la dioptri maxime de corecţie cum zice dânsa de +4, facem în continuare acoperirea ochiului sănătos, ochii au început să privească drept mult mai des, alternează cu privitul în interior ceea ce e foarte bine după cum spune doamna dr. De operaţie la fetiţa mea nu s-a pus problema deoarece nu o ajuta în situaţia ei.
Băieţelul tău este încă foarte mic, te felicit pentru faptul că te-ai dus atât de repede la control cu el şi nu ai aşteptat să treacă timpul.
Sănătate multă şi te rog să mă ţii la curent cu evoluţia băieţelului tău.
Multumesc pt raspuns si incurajari! Ma bucur sincer de progresele Ilincai! Ma voi lamuri care e exact situatia noastra cam peste o luna, iti scriu atunci. Progresul pe care il vad e ca dimineata focalizeaza uneori aproape bine, ceea ce inainte nu se intampla deloc, iar cand ii dau jos ochelarii i se ‘zapacesc’ tare ochii, am inteles ca asta e semn bun. Nu s-a pus problema de ocluzor inca, deci nici de ambliopie. Te tin la curent, sanatate!