ralucutaMultă mâncare, dar dacă o faci cu dragoste şi cu plăcere pentru familie, parcă nimic nu este greu, nu??? Nici măcar când stingi focul la supă la ora 12 noaptea 😉
Aşa arăt eu când fac mâncare:
Toată mâncarea postată acum nu o papă familia mea într-o săptămână, este şi din săptămânile care au trecut dar nu am reuşit să public nimic din lipsă de timp, aşa că recuperez acum. 😉
Supa cremă de legume, cu primii mei tăiţei de casă (puţin cam groşi, dar o să ştiu dată viitoare cum să îi tai).
Pulpe de pui la tavă care au fost servite cu piure de cartofi:
Spanac cu cartofi
Sos pentru spaghete din carne de vită şi porc:
Un cozonac cu ciocolată albă, ciocolată neagră, stafide, rahat şi un cozonac cu cremă de nucă, cacao şi frişcă:
Chec pufos şi uşor de lămâie :
Ardei umpluţi:
Ciorbă de legume, cu afumătură şi smântână servită cu mujdei de usturoi:
Supă de vită cu găluşti pufoase:
Mazăre cu pui:
Ficăţei de pui cu sosuleţ, care vor fi serviţi cu mămăliguţa caldă:
Pilaf cu inimioare de curcan:
Cremă de zahăr ars:
yUMMMMY, ce dor mi s-a facut de casa si de mami:(
De la care dintre mâncărici ţi s-a făcut dor de casă şi mami???
Eu ardeilor umpluti le pun un capacel din rosie sau o rondea de morcov,a.i.sa nu iasa niciun pic de carne din ei.
Spanac cu cartofi n-am mancat niciodata 🙂
Nu inteleg dulciurile,le faci si tu nu gusti din ele ????
Daca ai nevoie de ajutor ca sa scapi de cozonaci…da un semnal…:)
Ardeilor umpluţi eu la pun căpăcel din codiţa lor, dar le-am scos căpăcelele pentru poză 🙂
Ideea de spanac cu cartofi mi-a venit pe loc, deoarece aveam doar un singur borcan de spanac şi era prea puţin, atunci m-am inspirat din amintirea unui borcănel cu mâncare de bebeluşi care avea spanac şi cartofi.
În afară de cozonac, din care am mâncat, nu gust nici un dulce pe care îl fac 🙂
Cozonacii i-am făcut acum 2 săptămâni, deci sunt demult uitaţi…
Am revazut postul ca sa pot sa-ti dau un raspuns…dar nu am reusit s-aleg nici macar una. Nici macar doua. Nici macar…trei. Hihihi, toate!!! Arata minunat si tu esti minunata!
Ce compliment frumos, mulţumesc 🙂
Eu de vreo 2 saptamani tot vad spanac la un aprozar dar,nu stiu cum,tot trec pe langa el si zic ca poate maine…
dar ieri am gasit urzici la un nene,am luat, m-am urzicat prin 2 perechi de manusi puse una peste alta ,dar ce conteaza ,au fost grozave !
Spanac la borcan n-am luat niciodata.
Incearca sa pui capacele din rosie sau morcov, o sa fie grozav:sunt comestibile si arata intr-un mare fel.Cand am prea multa carne mai umplu si cateva rosii,sunt f bune.
Eu iau spanac de la Olympia şi mi se pare foarte bun. Mult mai bun decât spanacul congelat. Acum, ştii cum e, depinde de gust şi de obişnuinţă.
După urzici eu sunt înebunită. Mi se par mult mai bune decât spanacul. Abia aştept să îmi fac şi eu.
Mama umple în afară de ardei, cartofi, dovlecei şi roşii.
Nu era congelat spanacul era proaspat.
Si eu umplu si dovlecei si rosii si ardei.Cartofi am umplut o singura data ,s-au cam rupt,s-au facut cam vraiste…:)nu ma mai incumet.
Da, am înţeles că era proaspăt cel pe care l-ai văzut tu. Eu făceam comparaţia între spanac congelat şi spanac la borcan, adică două feluri diferite de conservare a lui. Aşa, cel proaspăt este superior la gust.
O duminică plăcută!
Citeam un articol azi si finalul mi s-a parut revelator la postarea aceasta 🙂
„Prepararea mâncării este de fapt o activitate sacră. Potrivit unei vorbe ezoterice, “Dacă o femeie ar putea vedea scânteile de lumină care ies din vârful degetelor sale atunci când găteşte şi energia care se revarsă în mâncare, atunci ea şi-ar da seama de modul în care fiinţa ei participă la pregătirea hranei pentru cei dragi.
Gătitul este una din cele mai puţin înţelese activităţi ale vieţii, mai ales în ceea ce priveşte modul în care sentimentele care fac parte din procesul de pregătire al mâncării afectează pe toată lumea care ia parte la această activitate. Gătitul ar trebui să fie un proces care nu se face în grabă, să fie liniştit şi plin de fericire, deoarece energia care ajunge în mâncare are un impact asupra energiei receptorului.
“Din acest motiv, liderii spirituali din est nu mănâncă niciodată mâncare pregătită de altcineva în afară de proprii lor chelas (discipoli). Persoana care pregăteşte mâncarea ar putea fi singura persoană din întreaga casă aflată la un nivel avansat din punct de vedere al spiritualităţii. O încărcătură activă de fericire, puritate şi pace, va ajunge în mâncarea pregătită, iar aceasta încărcătură emoţională ajunge apoi şi la ceilalţi membri ai familiei şi îi binecuvântează.”
Pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne pregătim singuri mâncarea, pentru noi înşine şi pentru familiile noastre. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să petreci ore întregi în bucătărie, dar trebuie să petreci ceva timp şi în acea încăpere a casei, pregătind mâncarea cu înţelepciune şi dragoste.
Dacă nimeni din cadrul familiei nu are timp să pregătească mâncarea, trebuie să te aşezi şi să îţi regândeşti modul în care îţi petreci timpul, deoarece aceasta este singura modalitate de a le oferi copiilor tăi o hrană cu adevărat sănătoasă”.
Sursa : http://www.financiarul.ro/2013/01/08/secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor/2/
Cât adevăr 🙂
Mulţumesc, Lili
Pupici