Plăcintăreala

Astăzi am avut zi de făcut plăcinte. Doar de făcut, nu şi de mâncat, da???

Prima a fost o plăcintă cu mere.

Cantităţile nu le ştiu cu exactitate pentru că nu am avut o reţetă.  Dar am avut 2 kilograme de mere, pe care le-am curăţat şi mărunţit diferit la robot, le-am pus în oală cu câteva linguri zahăr, esenţă de rom şi de portocale, am pus câteva mâini de nuci, stafide ţinute la înmuiat  în cognac şi scorţişoară din belşug.

Am avut foi pentru plăcintă  pe care le-am uns cu ulei din belşug. Am pus trei foi jos, umplutura de mere şi trei foi sus.

Am porţionat plăcinta înainte să o pun în cuptor.

După ce s-a rumenit am înecat-o într-un sirop făcut din apă cu zahăr şi esenţă vanilie.

A doua plăcintă este o adaptare a unei plăcinte pe care o face mama mea.

Am pus două cepe la călit, am adăugat puţină apa, am pus cam 800 grame de ciuperci tocate micuţ, usturoi, piper, cimbru, am mai pus caşcaval ras şi şuncă afumată tăiată micuţ. La final am adăugat mărar şi pătrunjel, amestecând toată compoziţia cu trei ouă.

Asamblarea a fost la fel  ca  la plăcinta cu mere, doar că nu am mai porţionat-o inainte de coacere  deoarece compoziţia era prea moale.

După ce s-a rumenit frumos, am pus cam 200 ml vin sec alb   şi am mai ţinut-o în cuptorul fierbinte.