Chiar dacă nu este nici o zi de naştere, nu e nici vreo aniversare, nici vreun motiv special, aseară, am încercat să îi fac celui mai iubit: iubiţel, soţ, prieten, tată, o prăjitură cu mac. De ce fără motiv? Pentru că nu îmi trebuie un motiv special ca să îi arăt omului iubit cât de mult îl apreciez, cât de mult îl iubesc şi cât de mult vreau să îi ofer tot ce îi place.
Am reuşit ceva frumos după reţeta de aici: http://m.garbo.ro/Retete-culinare/articol-5705
După ce tati a gustat din ”reuşită” am primit şi confirmarea că este bună şi merită făcută.
Poftă bună Costinel iubiţel, şi să o savurezi cu plăcere pentru că ţi-am pregătit-o cu cea mai mare dragoste de Poponilă!
Ziceam să îți mulțumesc când termin prăjiturica, dar ce să mai aștept? Mulțumesc și te iubesc măi scândurică slăbănoagă ce ești 🙂
Cu plăcere dragul meu şi sper că metabolismul tău este foarte accelerat şi ai arderile puternice deoarece te vor mai aştepta multe surprize culinare. 😉
[…] și frecat la scaunul din spate al mașinii, care era pitoresc acoperit cu boabe de mac, de la prăjitură, boabe de fasolică, de la mâncărică și o mireasmă deosebită, pusă în valoare de răcoarea […]