Ţonţonel

El este Ţonţonel, animăluţul meu de pluş cu care dorm, o veveriţă veselă,  care m-a însoţit cam în toate călătoriile mele,  unde merg şi trebuie să dorm îl iau/luam, la toate naşterile a fost cu noi, a fost chiar în luna de miere. Fără el, nu prea pot să dorm.

Pe Ţontonel l-am primit de la Costinel, cred că în anul 2001 sau 2002. Aveam înainte un animăluţ de pluş cu care dormeam de ceva ani, un ursuleţ panda pe care îl chema Funduleţ. Sunt curioasă dacă mai ştie persoana care mi l-a dat de ziua mea.  Funduleţ se făcuse urăt, deşi îl spălam mereu, aşa că ne-am hotărăt că trebuie să îl schimbăm. Singura dorinţă a mea era să nu scotă nici un zgomot, nici o melodie să nu cânte. Atunci când mi l-a ales Costinel a crezut că Ţonţonel nu cântă dar am descoperit că avea o ghindă între mânuţe care dacă o apăsai scotea o melodie  super enervantă (între timp ghinda a vrut să plece de la el).

A fost o periodă când cineva, din greşală l-a băgat sub pat. Am crezut că a fost scăpat pe geam din greşală, şi l-am căutat în jurul blocului, dar nu l-am găsit. Am pus un afiş pe care l-au vazut vecinii de la 43 de apartamente (încă stăteam la vechiul apartament) în care îl descriam pe Ţonţonel şi cine urma să mi-l aduca primea 100 lei recompensă. O vecină m-a oprit şi m-a compătimit spunându-mi că şi nepoţelul ei are o jucărie fără de care nu doarme, şi că mă înţelege că vrem să îl găsim ca să poată să doarmă Dragoş,  că probabil de când l-am pierdut copilul nu doarme noaptea 🙂

Au fost nişte nopţi foarte aiurea fără el. Costinel văzându-mă atât de tristă a încercat să îmi caute altul pe net, nu a găsit nimic. Doar ceva asemănător, dar nimic care să fie Ţonţonel. Deci vă daţi seamă că deja era o problemă foarte mare la noi în casă, pierderea lui.

Într-o noapte pe la 1 jumatate mi-a venit ideea să îl rog pe Costinel să ridice patul(eu eram însărcinată cu Felicia), şi l-am găsit acolo. Bucurie mare în familia noastră!

Ţin minte că la naşterea Ilincuţei, în timpul contracţiilor el era la mine în mâini şi mă ajuta să trec mai uşor peste dureri.

Ştiu că pare o copilărie ca la 35 de ani să nu poţi dormi fără animăluţul de pluş, dar la mine aşa se întâmplă.

Să nu credeţi că soţul meu este gelos. Nuuuu. Câteodată se întâmplă atunci când plecam undeva să mi-l pună el în bagaje şi să mi-l dea la destinaţie.

Am vrut să scriu neapărat câteva cuvinte despre el, pentru că prea îl am de mult timp, a fost lângă mine mereu.  Şi  în nopţile în care Costinel nu este lângă mine, el face somnul puţin mai liniştit.

Ţonţonel eşti special şi de neînlocuit!

Ataşez o poză din ziua în care l-am primit pe Ţonţonel.