ralucutaNu sunt o mamă ideală, nici măcar nu pot să sper că voi fi vreodată, dar totuşi tot ce fac în ultimul timp fac pentru copiii mei.Şi sper ca acţiunile mele nu îmi rănesc copiii.
Zilele trecute eram in taxi şi mergeam spre fostul meu liceu (Ion Luca Caragiale) să îmi scot o nouă foaie matricola (asta e o alta discutie pt ce) şi la un semafor mi-a atras atenţia că într-o maşină era un băieţel.
Mai nou de când sunt mămică nu mă mai uit dupa bărbaţi sau căţei, ci după copii.
Aşa, deci, mă uitam ce copilaş drăguţ, puţin cam prea gros îmbrăcat pentru vremea de afară. Era frumuşel, e adevărat că nu avea scăunel auto şi stătea pe locul din spate, dar mai mult între scaunele din faţă, vorbind cu tatăl lui. Acum mi-am indreptat atenţia şi către tătic, şi mi-a venit să îi atunc cu ceva în geam. Nu aveam cu ce, dar ce am văzut m-a indignat maxim. Tăticul, sau mai bine să îi zic călăul, tocmai îşi aprindea ţigara şi nici macar nu a deschis puţin geamul de la maşina. Ca să nu mai zic că nu a ţinut cont că are un copil în maşină şi nu trebuia să fumeze deloc. Acum, mă gândesc că geamul nu l-a deschis că avea grijă de copil să nu răcească.
Şi ce dacă se ducea la şcoală şi mirosea puţin a ţigară? Şi ce dacă plămânii lui de copilaş au inhalat mult mai multă nicotină decât un adult? Un drum cu maşina până la şcoală în Ploieşti poate să dureze si 20 minute, cine are timp să se abţina de la o plăcere atât de mare?
Nu fumez, nu beau alcool decât foarte, foarte rar, încerc să trăiesc cât mai sănătos din punct de vedere alimentar în ultimul timp şi sper pentru tot restul vieţii, m-am apucat de sport. Nu am pretenţia că ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru copiii mei sau cei dragi mie,dar să fumezi cu copilul în maşină, fără un geam deschis, mi se pare o crima şi o fapta de neiertat. Şi dacă crezi că a deschis mai târziu geamul, te înşeli pentru că am stat mult la semafor, era cu ţigara aprinsă şi geamul tot închis.