Nu am nimic cu femeile la volan. Chiar le admir pe cele care sunt în stare să conducă bine, sunt stăpâne pe ele la volan dar şi pe cele care îşi recunosc limitele şi ştiu de ce sunt în stare să facă cu maşina.
Eu de exemplu am carnet de la 19 ani, dar nu conduc. Recunosc: sunt varză la apreciat distanţe, la ţinut maşina pe o singură bandă, de parcat gigantul de maşină nu mai vorbesc (mai degrabă vezi O.Z.N.-uri în Ploieşti decât maşină parcată corect de mine).
Îmi cunosc limitele, îmi recunosc neîndemânarea de şoferiţă, nu vreau să fiu pericol în trafic. Nu sunt mândră de mine şi tot zic că voi lua ore de condus ca să prind încredere în mine, să nu mai stea maşina în parcare şi eu să dau banii pe taxiuri, dar uite că nu îmi găsesc curajul să o fac. Timp am destul, nu?
Ultimile săptămâni sunt puţin mai grele deoarece tatăl meu, care mă ajuta să duc copiii dimineaţa cu maşina la grădi, dar şi să îi luam după amiaza, este operat şi se ”relaxează” în spital. Costinel este plecat la servici, aşa că noi care am rămas în ţară, mergem zi de zi, dimineaţă de dimineaţă şi după amiază de după amiază, pe jos, până la grădi şi înapoi. Nu este o distanţă foarte mare, dar cam 15 minute de mers pe jos cu trei copilaşi mici, dimineaţa când eşti şi condiţionată de ora de ajuns la şcoală, nu este chiar cea mai uşoară sarcină.
Nu este asta o mare problemă, doar nu sunt singura mamă cu trei copilaşi care merge pe stradă. Dar în momentul în care vezi o maşină, micuţă, parcată perpendicular pe tot trotuarul pe care mergi cu copiii din dotare, când vezi că este loc să parcheze un tir acolo, dar şoferiţa nici măcar nu se chinuie să facă vreo manevră ca să parcheze corect, cum să nu exclami: ”femeile astea la volan!”.
Iubesc femeile, sunt minunate în tot ce fac, mereu am fost mândră că sunt femeie, dar chiar aşa? La pietoni nu poţi să te gândeşti? Înfigi maşina în trotuar, că doar tu trebuie să duci copilul la creşă, fără să îţi mai pese că oamenii trebuie să o ia pe stradă ca să îţi ocolească ţie maşina?
I-am atras atenţia, în primă fază într-un mod total neagresiv, dar când am primit doar o reacţie de nesimţire, adică m-a ignorat, nici măcar nişte scuze cum era politicos să facă, m-am cam enervat şi am avut câteva cuvinte nu tocmai prietenoase pentru ea.
Incredibil cum unele cred că au toate drepturile, doar pentru că nesimţirea este în floare, doar pentru că după ce că nu e în stare să parcheze, este şi nesimţită că nu ştie să se poarte, este şi mult prea mândră ca să îşi recunoscă impotenţa de şoferiţă.
Poate că nu m-aş fi supărat atât de rău, dacă primeam o mică scuză din partea ei. Dar să bagi capul în pământ exact ca un struţ, nu rezolvă problema pe care ai creat-o.
Nu ai loc să parchezi… foarte bine, mergi până unde găseşti un loc în care poţi parca, dar nu poţi face aşa în fiecare dimineaţă, să pui maşina cum o nimereşti fără să te uiţi cât deranjezi în jur doar că nu ştii să parchezi.
Trăim zile în care ne este mult mai comod să luam decizii doar pentru noi, dar sunt foarte curioasă, dacă şi când se va întoarce roata, cum ar reacţiona acest tip de indivizi care zi de zi deranjează mulţi oameni cu acţiunile lor?
Completare la ce am scris ieri, şi ca o mare confirmare a nesimţirii ei, astăzi a parcat exact la fel, în ochii mei dar cu capul în ciment a fugit când m-a văzut că mă apropi cu copiii de maşina ei. Astăzi nu am mai putut răbda şi i-am făcut poză la felul în care consideră această doamnă că trebuie să parcheze.
Eu ma mir ca desi Romania e plina de idioti si ii intalnim zilnic, tu ai prea putine articole despre ei. Stiu ca nu merita mentionati, dar…..doar atatea ai patit? 🙂
Roxy,
Am învăţat de ceva ani să nu fiu agresivă dacă nu mă ataci direct. Dar de când sunt mamă, dacă te joci cu siguranţa copiilor mei, mă supăr.
Câteodată, efectiv îmi e lehamite de nesimţire, idioţi sau specii de tâtâtori care strică orice urmă de omenie din noi.
Ralu,si eu am permis din 2005,si nici eu nu conduc…Nu ma laud cu asta,si mi-e ciuda ca nu am curajul sa iau niste ore.Tot aman,ca tine..mi-e teama sa nu fac rau cuiva,pt ca stiu ca no sa fiu soferita perfecta niciodata.Aici,in Italia,toate femeile conduc,si iti spun sincer ca ma feresc din calea lor si mi-e mai teama de ele la volan decat de barbati.Observ cu mare mirare ca sunt si mai nesi la volan,nu credeaza niciodata trecerea si una atata era de grabita ca era sa-l calce efectiv pe Roberto pe trecerea de pietoni.Traversam,eram in mijlocul trecerii si ne-a taiat calea efectiv,in loc sa astepte 5 sec sa trecem.Merg ca nebunele,pt ca dimineata se trezesc tarzu,le ia o ora sa se machieze si sunt mereu in ultimele 2 min cu copiii in fata scolii.Halal femei!
Alinuţa, peste tot în lume găsim din păcate nesimţiţi sau nesimţite.
Draga mea, nu ma mir ca exista astfel de persoane, ci de faptul ca in randul celorlalti sunt atat de putini care iau atitudine! Am patit si noi asa ceva acum aproximativ o luna, cand am avut neplacuta surpriza la intoarcerea de la gradinita (de unde luasem baietelul cel mare) sa nu pot intra in bloc cu carutul (cu fetita) din cauza unui sofer (atunci nu stiam ca e vorba de o femeie) care parcase pe trotuar, fix in fata intrarii blocului. Ca simplu trecator poate ai fi reusit sa te strecori pe langa masina si sa intri pe alee, insa cu carutul a fost imposibil. Am verificat daca masina in cauza are alarma, ca de, poate asa aude proprietarul si apare, dar n-am avut bafta asta. Mai bine de jumatate de ora m-am invartit pe langa intrare, au iesit vecini care au dat din cap doar si au trecut mai departe, pana cand doi tineri romi m-au ajutat sa iau carutul pe sus, ridicandu-l deasupra capetelor si strecurandu-se efectiv pe langa masina ca sa pot intra in casa, timp in care eu luasem baietelul in brate si faceam aceeasi operatiune…. A mai durat o jumatate de ora si masina era tot acolo. A ajuns si sotul de la serviciu si masina…. tot acolo. Ne-am infuriat la culme, mai ales ca locuri de parcare erau suficiente si in fata si in spatele masinii cu pricina si in lungul strazii pana la capatul ei. Nu ne sta in fire sa facem lucruri care sa aduca altora prejudicii, insa dupa atata nesimitire, am sunat la politia comunitara si am relatat situatia. Un echipaj a aparut in circa 10 minute, au fotografiat, au telefonat la tractari si dupa inca o jumatate de ora, masina de tractari si-a facut aparitia. S-au chinuit o gramada sa ia masina de acolo (strada noastra este foarte ingusta si a fost nevoie sa aduca o macara ca sa poata sa o ridice in final), iar in total situatia asta a durat mai bine de ….3 ore! Precizez ca pe aceeasi scara cu noi mai sunt inca doua familii cu copii mici, care de asemeni au intampinat probleme in a intra in bloc. Cu toate astea, cand proprietara si-a facut aparitia, a fost extrem de scandalizata ca cineva a avut „tupeul” sa anunte politia si mai ales cand a vazut masina pe platforma de tractare si-a iesit cu totul din minti – un scandal monstru, ce sa zic! Culmea este ca tot noi am fost si suntem oaia neagra a blocului, pentru acelasi „tupeu” de care am dat dovada cu acea ocazie…. insa eu consider ca aici e vorba mai mult de bun simt si de educatie (care unora le lipseste cu desavarsire!)
Oameni buni, nu suntem absurzi, insa nu credeti ca trebuie sa ne mai gandim si la cei din jurul nostru cand parcam o masina asa cum ne taie capul? Daca Doamne fereste era nevoie in orele respective de interventia unei salvari exact la scara asta, ce se intampla? Trebuia sa se intervina cu un elicopter pentru ca unii inteleg sa parcheze fix in intrarea unui bloc?
Irina, câtă dreptate ai, dar observ numai indiferenţă şi eu în jur, iar dacă zici ceva eşti catalogată drept femeie isterică.
Offf, în ce lume am ajuns să trăim…
Din pacate eu cred ca legislatie e de vina. De ce nu vine cineva sa le puna o amenda grasa ca nu vor mai parca acolo a doua oara.
Eu locuiesc in Canada si aici nu ar indrazni nimeni sa parcheze asa. Sotul meu a parcat o singura data intr-un loc interzis, a lipsit pentru 10 min si cind s-a intors masina era deja luata de acolo. Nu glumesc deloc, toata distractia l-a costat $300 incluzind amenda, taxa ca sa-ti iei masina inapoi si taxiul ca erau -30 afara, si de la asta s-a invatat minte. Si nu vorbesc de parcare pe trotuar care este absolut inadmisibila.
Deci, aviz primariei care ar putea sa faca bani buni pe spinarea nesimtitilor.
Liliana
Noi trăim încă în România, unde din păcate, nici măcar legile care există, uneori nu sunt respectate. Dacă mai punem şi primăriile la treabă, este clar că tot nu se rezolvă nimic.
Eu sunt oripilată de nesimţirea unor oameni, de indiferenţa lor faţă de semenii lor şi de lipsa de cultură civică a majorităţii.
eu ma lovesc zilnic de masini parcate in fata scarii, pe tot trotuarul desi e loc in parcare…dar eu trebuie sa o iau pe sosea… etc….eu una am sunat si la politie si nimic (ca doar numca e grea) si m-am si certat cu astfel de soferi(barbati). Si eu am permis dar nu imi bat joc. Asta e…app si eu am in colectie niste poze cu masini parcate aiurea…mereu imi zic sa le trimit mai departe dar cred ca o voi face degeaba
Să nu mai amintesc şi eu de cei care parchează maşina pe aleea blocului…
Degeaba trimiţi poze.
Eu ieri am vorbit cu femeia asta şi azi a făcut exact la fel şi am primit confirmarea de la cineva care stă exact în zona aceea că tipa numai aşa parchează. Deci, e clar, atâta o duce capul…
Si pana la urma care e diferenta intre Romania si tarile subdezvoltate?
Nu suntem in stare de nimic,nici sa mergem corect pe strada,nici sa ne respectam unii pe altii,bunul simt e de mult pe cale de disparitie si cate ar mai fi de spus.
Dar cum spune un vechi slogan : ” sa traim bine”
Si ma mai intreb: oare cum de ne mai suporta Dumnezeu?
Roxi, eu am decis că de astăzi nu mă voi mai enerva pentru toţi sau toate nesimţitele. Le taxez printr-o frază scurtă, directă şi f concisă. Cred că o să simt mai multă milă pentru asemenea oameni de acum înainte.