Nașterea magică

Azi, 21.05.2019 am fix o lună de când am născut-o pe a cincea noastră minune: Zina Ioana. A fost o naștere extrem de ușoară, fără dureri, cum nici în filme nu vezi. Întotdeauna am crezut că nașterile mele, naturale toate, au fost extrem de ușoare pentru că eu am fost psihic pregătita pentru tot ce înseamnă travaliu. Deși nici un travaliu nu a durat mai puțin de 10-12 ore, le-am primit pe toate cu bucurie, cu înțelegere și cu zâmbetul pe buze.

Nimic mai neadevărat. Pentru a cincea naștere chiar nu eram pregătită psihic, mă speria ideea de a avea 5 copii… Culmea, deși am avut mai bine de 38 de săptămâni să mă pregătesc că voi fi mamă de 5, din ce se apropiau ultimile săptămâni, mă simțeam tot mai nepregătită și îmi era frică de tot ce mă așteaptă.

Sarcina a foat grea, cu grețuri și vărsături până în ultima zi a sarcinii, cu atacuri de panică foarte dese și intense, cu insomnii, cu momente în care simțeam că nu mai pot, iar cu multe kilograme luate, la care se adaugă frica continua că bebelușa poate păți ceva că am deja +41 ani.

Pe 21.04.2019, dr mea ginecolog, fiind de gardă, m-a chemat la spital să facem o monitorizare a sarcinii. Mai făcusem 2 până atunci, în ultimile 2 săptămâni care arătaseră că bebe mai stă.

În urma monitorizării și a controlului făcut, pe la ora 13, dr. mea a decis că ar fi bine să mă interneze pentru că după cum spunea, aș pleca acasă și m-aș întoarce până seara înapoi la spital.

Totul bine și frumos. Pe la ora 15 monitorul înregistra contracții destul de puternice, dar corpul nu prea le simțea. Îmi aduc aminte că pe la ora 16 asistenta m-a informat că mi se va monta epidurala deoarece dilatatia este potrivită pentru acest lucru, adică în jur de 4. Eram mirată…cum am ajuns la dilatație 4 fără să mă doară??? Mi s-a montat epidurala și apoi orele au trecut lejer. Costinel a avut voie să stea cu mine în sala de naștere, și în timpul asta vorbeam și râdeam cu moașa, făceam poze, am stat de vb cu dr mea, cea datorită căreia am numai nașteri minunate, și cu ajutorul ei mi-am născut toți puii.

Pe la ora 20.30 simt că epidurala își pierde din putere, și anunț moașa. Îmi spune să mai stăm puțin deoarece abia mi-a mai injectat o doză. Ok, zic. La 20.55 o anunț că sigur mi-a greșit doza. În urma controlului îmi spune că totul e ok, și nasc. Cum nasc? Nu am dilatație 10, zic eu. Mai verificați odată…???????????????????? Verifică biata femeie, și zice, ba da, 10 și capul copilului e deja aici…cum??? Să vină repede dna. dr. a mea ziceam eu. A intrat imediat în sală. În timpul ăsta m-au îmbrăcat în câmp steril. Eu dădeam mesaje pe what app lui Costinel și familiei, prietenelor, le informam mereu ce se întâmplă cu mine.

Costinel a ales că nu e ok să stea și la nașterea propriu zisă așa că mă așteptă în camera mea, care era perete în perete cu sala de nașteri și de unde auzea cum noi râdem și vorbim.

Deci, câmpul steril e montat, eu aș vrea să nasc zic…dr mă lasă să fac ce simt și când simt. Și la ora 21.04 pe data de 21.04, după ce am împins de fix 2 ori, s-a născut a 5 a minune din viața mea: Zina Ioana, 3,410 kg, 50 cm, scor APGAR 10. A plans tare și foarte hotărât. A tăcut doar când a venit la mine să ne cunoaștem, sa ne pupăm și să ne pozăm. Repede poze și mă apuc să le trimit pe what app tuturor.

La 9.45 Zina este deja la mine la san, știe incredibil de bine ce are de făcut și ne începem fericite viața împreună.

Mulțumirile de la final sunt pentru minunatul meu soț, Costinel, care a știut să mă ajute și să mă susțină toată sarcina și toată viața noastră de 19 ani împreună, și pentru doamna doctor Alina Dascălu, care m-a supravegheat și m-a ajutat enorm la fiecare sarcină și naștere, datorită căreia sunt o femeie care are numai amintiri plăcute de la fiecare naștere.