De cinci ori mămică. Despre dietă, slăbit, sport. Stil de viață sănătos.

Cum am slabit

Cantitatea face diferenţa

Pentru că tot spun eu vorba asta cu ”cantitatea face diferenţa”, pentru cei curioşi să ştie cum de ajunsesem eu la 102 kilograme. Dar,  deoarece aceasta este o greutate care nu apare documentată nicăieri, o să luăm ca şi greutate de referinţă 99,8 cât aveam pe 14 martie 2012 când am mers pentru prima oară la cabinetul Elit Medical, la doamna doctor Filip.

Multă lume crede că datorită celor 3 sarcini eram obeză de gradul 3.  Nu este adevărat, deoarece nu am luat mai mult de 9 kilograme la Dragoş, cam 8 la Felicia şi maxim 6 la Ilinca. Dar kilogramele s-au tot adunat. Dacă  atunci când l-am născut pe Dragoş, aveam 72 kilograme, după 7 luni de alăptat ajunsesem la 87 🙁

Şi cum mai vroiam încă un copil am amânat lungul drum spre greutatea ideală. A venit şi  Felicia, deja eram obeză. M-a ajutat Dumnezeu să nu am problemele grele din sarcină datorate kilogramelor în plus, la Ilinca au fost şi mai multe kilograme în plus. Dacă nu mă înşel aveam peste 94 când am râmas însărcinată.  Dar totul e bine când se termină cu bine, am avut mare noroc de un corp care nu mi-a cedat, am avut lângă mine mereu un mare înger păzitor şi Bunul Dumnezeu a fost cu mine  mereu,  dar mai ales alături de copilaşii  mei.

Acum să vă spun cam cât mâncam eu înainte. Care  sunt porţiile de acum şi ce am în meniu în fiecare zi puteţi verifica la categoria: ” ce am mâncat astăzi”

Eu nu consum alcool, băuturi carbogazoase sau sucuri, nu fumez. Asta nu o făceam nici la 100 kilograme, nu o fac nici acum la 56  kilograme.

Dimineaţa mâncam omletă din 3-4 ouă cu jumătate de pâine sau poate chiar mai multă, o cafea mare care avea bineînţeles mult zahar, dar dacă nu îmi puneam zahăr adăugam frişcă  sau prafuri din acelea pentru cafea. După 2-3 ore mi se făcea o foame de leşinam. Un măr sau o banană? Dar ce eram la regim? Mai bine băgam un corn cu gem sau o gogoşică prăjită în ulei. Prânzul trebuie respectat, nu? Pâi cum altfel decât cu o porţie mare, dar mare de cartofi prăjiţi sau jumătate de cutie de paste fierte, servite cu mult unt? Cina, de obicei era compusă iar din ouă prăjite sau mămăligă cu brânză si smântână, dar multă. Nu exagerez cu nimic dacă spun ca acum din cât mâncam odată, aş face 10 porţii 🙁 Orice mâncam, aveam cantitatea pentru 4-5 persoane. Nici măcar nu îmi dădeam seama ce mult pot să mănânc.

Dulciurile erau nelipsite din meniul meu, şi îmi aduc aminte cu oripilare,  cum într-o zi mama Eva mi-a făcut cornuleţe cu gem şi nucă ( 2 porţii pentru că ştia că îmi plac). Până a doua zi seara nu mai aveam nimic pe platoul imens. Şi lista poate continua cu alt fel de prăjituri cu sau fără cremă.

Multă lume îmi spune că dacă sunt vegetariană nu ar trebui să am probleme cu greutatea. Dar,  problema mea cea mai mare erau cantităţile, nu ce mâncam.Doar  cât mâncam. Cred că mâncam peste 6000 calorii în unele zile.

Sport nu făceam deloc. Dar nu prea aveam cum la 100 kilograme, sportul era imposibil de făcut.  Abia pe la 90 şi ceva de kilograme, am început să fac bicicletă şi pe la 80 şi ceva am devenit prietenă cu Carmenuţa.

Eu nu zic că este uşor, sau că am făcut ceva nemaiîntâlnit, sau că am schimbat eu legile Universul. Dar sunt foarte mândră de mine pentru că singură,  acasă, cu 3 copii mici, sub 4 ani şi jumătate cel mai mare, am reuşit in nici 7 luni să ajung la greutatea de 56 kilograme.

Acum nu vreau medalii de merit sau diplome de  apreciere. Tot ce am făcut, am făcut pentru mine şi pentru familia mea.

Vreau să spun lumii întregi că se poate, că dacă vrei poţi, că deşi sunt unele zile groaznic de grele, cu voinţă, ambiţie, tărie şi putere poţi să treci peste orice poftă sau ”chef de ceva bun”.

Acum îmi dau lacrimile când mă uit la pozele cu mine la 102 kilograme. Eu sunt cea de acum şi nu mai vreau să ajung niciodată ca în pozele acelea.

Am  mai învăţat o lecţie: nu lăsa kilogramele să se adune în ideea că sunt doar 3-4. Astăzi câteva, mâine câteva şi te trezeşti cu 45 kilograme în plus. Una este să ai 5-6 kilograme în plus, alta să ai 40-50. Mult mai greu găseşti ambiţia, tăria şi motivaţia să te apuci să lupţi cu lunile sau anii  de dietă şi de abţinere.

Nu se îngraşă nimeni dacă mănâncă sănătos, puţin şi corect gătit. Şi mai ales nu se îngraşă nimeni peste noapte.

Câteva cifre ca să faceţi o comparaţie: pe 14 martie 2012 aveam 118 cm în talie astăzi 9 octombrie 2012  am 67 cm, aveam 126 cm la şold, acum am 88, aveam 121 la sâni acum am 82 cm. Aveam un IMC de 39,4. Acum IMC -ul meu este de 22,2

Finalul în centimetri pierduţi pentru cele 44 kilograme slăbite :  TALIE 51 cm , ŞOLD 38 cm, SÂNI 39 cm.

S-ar putea să-ți placă și...

15 comentarii

  1. Salut, stimata doamna si felicitari pentru rezultatele incredibile ! Sunteti un model pentru mai-tinerele, dar mai-pofticioasele cititoare !

    Intrebarea mea (si sursa problemelor mele, care m-a adus la „venerabila” greutate de 90 si ceva de kg) este: CUM VA LIMITATI CANTITATEA ? Cum spuneti stop inainte de a va simti satula? Cum de ati ajuns sa mancati de cateva ori mai putin decat inainte? CARE ESTE SURSA AUTOCONTROLULUI?

    Intreb pentru ca… ma trezesc mancand cantitati industriale de mancare, desi am trecut de mult de senzatia de satietate. Stiu ca am o problema cu foamea emotionala, am citit diverse despre, dar m-as bucura sa afli tehnici eficiente, motivante pentru stoparea problemei 🙁

    1. Răspunsul este atât de simplu: îmi pun în farfurie exact cantitatea CÂNTĂRITĂ pe care am voie să o mănânc.
      Dacă de ex, am făcut mai multă mămăligă şi simt de la început că sunt tentată să mai iau o porţie, o arunc la gunoi până să mă aşez la masă sau mă fac că nu o văd, sau o cântăresc să o am porţie pt a doua zi.
      Ştii de câte ori mi s-a întâmplat să iau cu o mână şi cu cealaltă şă îmi dau peste mâna pofticioasă?
      Aici intervine autocontrolul, voinţa, dorinţa de a reuşi, puterea de a spune stop.
      Am şi scris că sâmbătă la ultima nuntă la care am fost, mâncarea a fost delicioasă, dar am mâncat mult mai puţin decât aveam voie deoarece ştiam că sunt 4 feluri, că vreau să gust din toate şi cred că la final am mâncat mai puţin decât mi-am propus. Şi a fost atât de simplu să mă opresc: imediat după ce puneam farfuria jos chemam ospătarul să mi-o ia.

  2. Felicitări pentru performanţă!

  3. Feliitari Raluca!esti intr-adevar un om deosebit!citesc blogul tau de ceva vreme si sunt impresionata!si eu sunt o mamica tanara,foarte gurmanda…imi plac foarte mult dulciurile si ma recunosc si pe mine in descrierea ta.am luat 22 de kg in sarcina dar acum cu multa vointa am 56 de kg.nu am tinut un regim special,doar am redus cantitatile de mancare,nu am mancat dulce si am facut sport.acum sper doar sa-mi pot mentine greutatea…iti urez multa sanatate si mult succes in continuare!
    ps:sper sa postezi in continuare meniul tau zilnic,sunt o sursa de inspiratie pt.mine.

    1. Mulţumesc mult pentru felicitări.
      Meriţi la fel şi tu multe felicitări pentru reuşita frumoasă.
      Ştiu din auzite că menţinerea este cea mai grea, abia acolo începe adevărata luptă. Dar convingerea mea asta că dacă mâncăm încontinuare cu atenţie şi doar la ocazii gustam ceva interzis nu ar trebui să avem probleme de menţinere.
      Postez în fiecare zi ce am avut în meniu, nu mă las, sper doar să mai am timp. Oricum, şi dacă sar 3-4 zile, eu am agenda mea pe care o completez în fiecare zi. Ea nu mă lasă la greu şi într-o portiţă liberă intru şi completez meniul 🙂
      Sănătate multă şi multă putere să te bucuri de momentele unice lângă puiul tău!

  4. Eu stiu ca sentimentul de plin vine dupa un sfert de ora dupa ce ai terminat de mancat. P moment ,e foarte adevarat ca nu te simti deloc satula,dar daca bei un pahar cu apa,parca mai merge.
    E greu si la 5 kg,mai ales daca iti lipsete vointa sau daca te lasi prada unor tentatii vii ( droopy din viata mea – adica edi ).
    La orice kg de dat jos, primeaza vointa,dorinta si ambitia. Exact ceea ce te-au determinat pe tine sa lupti si sa ajungi la victorie totala,dupa ce ai castigat reduta cu reduta.
    Cat despre marea dezvaluire cu greutatea…….eu m-am bucurat mai mult de fiecare kg dat jos de tine,decat de cantitatea de la care ai pornit.
    In ocntinuare ,ma dau mare cu tine peste tot ca ai reusit „imposibilul” ptr cele fara determinare in viata.

    1. Roxi,
      Mă bucur că te dai mare cu mine pe unde ai ocazia. Dar sper să nu rămân numai cea care a slăbit, ci cea care a slăbit şi datorită ţie. Şi mai ales sper să poţi să te dai mare cu mine că sunt o prietenă bună, nu numai o prietenă slabă 🙂
      Oricum,nu cred că te încadrezi tu la o persoană delăsătoare din punct de vedere am alimentaţiei. Cu sportul stai tu mai prost, dar mai lucrăm la capitolul asta 😉
      Cred că am reuşit imposibilul şi pentru cele care au multă determinare. Imposibilul meu este că am reuşit 🙂 deci devine un posibil adorat de 55 kilograme.

  5. Si eu sunt una dintre cele de mai sus,datorita delasarii mele.

  6. Buna Raluca. Imi permit sa-ti spun pe nume desi nu ne cunoastem, dar sper sa nu te superi. Se pare ca am fost colege de liceu (la un an diferenta), iar cu Costin am fost colega de clasa. Sunt impresionata de ceea ce citesc si vad pe pagina ta! Si eu trebuie sa gasesc vointa necesara ca sa dau jos vreo 30 kg si imi propun sa fac asta incepand cu ianuarie 2013. Nu am fost niciodata slaba, Costin poate sa-ti confirme daca isi mai aminteste colegii din liceu, dar fiind inalta (1.75m) nu se vedea chiar atat de rau. Am avut mereu suisuri si coborasuri in greutate (am variat inca din clasa a 8-a intre 60 si 78 kg) dar dupa nasterea celor doi copilasi si dupa o perioada extrem de lunga de lipsa a activitatii fizice, s-au adunat mult prea multe kilograme. La baietel am pornit de la 80 kg si am ajuns la 92, insa nu am reusit sa dau nimic jos pana am ramas insarciata cu fetita, ba inca s-a mai adaugat ceva, astfel ca la ea am pornit de la 98 si am ajuns la 110…..Enorm! Acum am 106 insa vreau sa-mi gasesc cat de multa vointa voi putea si sa ajung macar la 80 fiindca ma uit in oglinda si nu ma mai vad pe mine…. vad o gramada mare de grasime care se complace zi de zi in aceeasi delasare si comoditate : lasa ca fac maine miscare, lasa ca de maine nu mai gatesc prajit, lasa ca de maine nu mai mananc dulciuri si paine….. Ei bine, acum ca ti-am spus in mod public greutatea mea la acest sfarsit de an, cred ca va trebui sa-ti si arat ca vreau si pot sa slabesc la randul meu si pana la sfarsitul anului viitor (imi iau o tinta mai generoasa) sper sa ajung la nr de kg dorit. Iti multumesc ca imparti nu noi toate impresiile, greutatile si reusitele tale si ne motivezi in felul acesta.
    Felicitari pentru tot ce faci si pentru minunata ta familie!
    Sa aveti un an nou cu sanatate, bucurii, impliniri si multa iubire si sa fiti mereu la fel de frumosi!

    1. Bună Irina,
      Îmi face o mare plăcere că îmi spui pe nume. Aici asta e singura mea regula, indiferent de vârsta noastră să ne spunem pe nume.
      Dacă vrei să îţi faci ordine în viaţa alimentară sigur o să slăbeşti. Te înţeleg ce vrei să spui cu grăsimea şi cu imaginea din oglindă.
      Îşi aduce aminte Costinel de tine 🙂
      La mulţi ani şi un an frumos şi plin de reuşite!
      Cum m-ai descoperit? Sunt tare curioasă cum mă descoperiţi 🙂
      Mulţumesc mult pentru felicitări 🙂

      1. A, asta e foarte simplu in cazul meu…..pe Costin l-am reintalnit pe Facebook si vazand pozele voastre m-a intrigat ceva: cu ceva timp in urma va vazusem (de departe) la Zoo la Bucov – pe atunci cu 2 copilasi si cred ca al treilea pe drum si imi aminteam ca alaturi de Costin am vazut o mamica blonduta, frumusica si grasunica ca mine….. In pozele de pe net era o mamica blonduta, foarte frumusica si…… slabuta tare! Asa ca am intrat pe toate albumele voastre si am vazut toate schimbarile prin care ai trecut si tot acolo am gasit si referirea la pagina ta „ralucuta.ro”. Deci…. a fost simplu!
        Iti multumesc ca iti gasesti timp sa impartasesti cu noi toate experietele tale, sa raspunzi fiecaruia (si inca cu atata promptitudine) si te admir sincer pentru vointa de care dai dovada.
        Un an bun tuturor si ….. revenim cu impresii si cu kg mai putine (sper!)

        1. Irina,frumos m-ai găsit 🙂
          Mă bucur că ne cunoştem şi sper să ne ajutăm mult una pe alta.
          Te pup şi un an bun şi cu mulţă sănătate să aveţi!

  7. sunt fas-ci-na-ta! sincere felicitari!
    si eu sunt in plin proces de reconstructie, am nascut acum 4 luni, recent m-am reapucat de sport si de numarat calorii, ca sa pot controla cantitatea alimentelor.din fericire nu am mult de dat jos, vreo 6-8 kg, dar de astea se scapa cel mai greu..

    inca n-am reusit sa citesc tot blogul tau…ma framanta o intrebare: cine este Carmenuta??? :)))))
    inteleg ca faci sport cu ea/dupa programul ei…e vorba de Carmen Bruma? :))

    1. Bună Lore,
      Mulţumesc frumos pentru felicitări şi bine ai ajuns ”acasă” la mine.
      Să îţi trăiască minunea, să te bucuri de toate momentele acestea minunatate de bebeluşenie.
      🙂 Da, e vorba de Carmen Brumă.
      Te aştept oricând la mine pe blog.

Dă-i un răspuns lui ralucuta Anulează răspunsul