Cum am slăbit 43 kg în 8 luni

14 reprezintă ziua. Ziua mea? Da. O alt fel de zi a mea. Este ziua în care acum 8 luni am decis să fac o schimbare.

Da, o mai făcusem cu 4-5 ani în urmă și am recidivat. Cred că la fel ca la alcoolici, sau ca  la un dependent în general, așa este și la persoanele cu probleme de greutate. Nu te ții de treabă, te întorci de unde ai plecat.

Acum am avut și un bun motiv, o nouă sarcina, un nou copil, alăptare…

Dar sufeream. Aveam aproape 100 kg. Suferința mea  era  fizică: oboseam foarte repede, nu mă puteam mișca ușor, respiram greu, mă durea tot corpul.  Suferința psihică era mai dureroasă decât cea fizică. Aveam tendința să mă izolez, evitam pozele sau să mă întâlnesc cu diverși cunoscuți. Încercam să maschez suferința mea cu zâmbete și o falsă bună dispoziție.

Poate pare că eram superficială. În viața nu numai numărul kilogramelor sau cum arăți, contează. Poate că așa este. Dar sănătatea contează, iar zeci de kiligrame în plus nu sunt sănătoase.

Așa că, am decis că e momentul să spun STOP.

Cum am început?

În primul rând cu răbdare și fără așteptări prea mari. Am zis că iau totul încet și pe rând. Fiecare kilogram pierdut va fi un câștig.

Dorința mea secretă și promisiunea pe care mi-am făcut-o a fost ca până de ziua lui Costinel, pe 26 iulie 2017, să am sub 60 de kilograme (ideal în capul meu, era greutatea de 55 kg)

Așa am început războiul.

Mi-am luat o agendă în care îmi trec tot ce mănânc, ce sport fac, kilogramele pe care le am și diferența pe care o arată cântarul de la o săptămână la alta.

Este foarte important să notez tot. Așa țin mult mai ușor evidența caloriilor, așa știu mereu ce am de făcut.

Zi de zi îmi cântăresc mâncare și îmi calculez caloriile.

Despre regimul alimentar găsești mai multe în categoria „Dietă cu gust” dar important pentru mine a fost și mereu va fi să nu fiu constrânsă alimentar. Așa ca meniul meu se bazează pe ce am poftă să mănânc, dar corect gătite și în cantități și combinații bune.

Eu am decis ca  pentru calculul caloriilor  să îmi instalez pe telefon un program,  pentru că mi se pare mai simplu sa fac asta de pe telefon. Programul se numește: YAZIO.

Nu este ușor să stai zilnic, la fiecare masă să îți cântărești și să calculezi. Dar dacă vrei să ai rezultate, nu poți să aproximezi mereu pentru că te poți înșela dacă îți măsori mâncarea doar ochiometric. Dar, îți garantez că dacă faci acest efort pentru două săptămâni, zi de zi, masă de masă, o să îți intre în stilul tău de viață și ți se va părea normal să faci asta zilnic.

Mi-a fost frică să mă sui pe cântar, dar totuși trebuia să știu de unde pornesc. 98,4 kg arăta cântarul meu. Nu o fi el verificat metrologic, dar arăta fix ceea ce vedeam și eu: eram foarte aproape de obezitate morbidă.

Primul pas foarte dureros a fost făcut.

Primele două săptămâni am decis că este bine să mă concentrez pe alimentație, adică să îmi readuc aminte cum trebuie să fac, să mă readaptez cu mesele regulate, cântărite și calculate.

A fost mai ușor decat speram. Parcă m-am trezit dintr-un somn și am redevenit eu, Ralucuța atentă la alimentație și Ralucuța care trăiește sănătos după cum m-a învățat prietena mea, Dr. Nutriționist Iuliana Filip.

După primele două săptămâni de cumințenie alimentară, am decis că e momentul să mă apuc de sport.

Dacă din punct de vedere alimentar deja îmi era ușor, cu sportul era altă provocare.

Să nu uiți că am 4 copii, care au programe diferite, nevoi și dorințe dar și eu contam și am făcut în așa fel să îmi fie bine. Așa că încet, încet, am făcut loc și sportului în noua mea viață.

Pentru început am cumpărat o bicicletă de cameră, pe care am decis să o folosesc cât mai mult timp.

Când erau copiii cei mari la școală și grădiniță iar micuțul dormea, mă suiam și pedalam. Am început cu 30 minute (10 km) și am ajuns în scurt timp să pot să pedalez 2 ore (peste 60 km)

Uite așa, fără să îmi propun rezultate nerealiste, de la săptămână la săptămână, au început să se vadă rezultatele pe cântar. Ușor și hainele au început să devină lărguțe. După primele 3 luni de „cumințenie” aveam mai puțin cu 20 kg.

Pentru mine nu a contat că este Crăciun, Revelion, Paște sau zi de naștere. Eu m-am ținut de treabă, nu mi-am luat „pauză” de la dietă și am continuat cu ce am văzut că am rezultate: mâncat corect și sport.

După primele 15-20 de kilograme date jos, am decis că numai bicicleta nu este suficientă. Așa că pe lângă bicicletă combinam și aerobic.

DVD-ul cu Carmen Brumă și exercițiile filmate în 1994 de un american, m-au ajutat și mă ajută și acum.

Exercițiile cu americanul sunt de intensitate medie, sunt făcute de el pentru anumite porțiuni: sunt 8 minute abdomene, 8 minute brațe, 8 minute fese, 8 minute picioare, 8 minute stretching.

Carmen Brumă are programul făcut să nu dureze mai mult de 30 de minute pentru o zi. Sunt 5 zile de antrenament, zile diferite, iar ea are filmată  o încălzire pentru început și stretching pentru final.

Nu sunt exerciții extrem de grele, dar făcute regulat dau rezultate.

Cam asta am făcut eu în ultimile  8 luni. Voi? 😉

Aș minții să spun că mi-a fost mereu simplu. Erau zile în care îmi era lene, sau eram bolnavă sau copiii erau bolnavi, dar eu tot făceam sport și mă țineam de treabă.

Când mi-a fost cel mai greu?

Niciodată, sau nu mi-a foat greu deloc  de când am decis că vreau să redevin normală.

Dacă am poftit, da. Mai ales că  iubesc dulciurile iar eu le pregătesc copiilor și soțului multe dulciuri. Dar poftit la mine nu înseamnă gustat sau mâncat.

Rațiunea mea a învins mereu și nu am cedat nici măcar când toată casa mirosea a cozonaci de Crăciun sau de Paște.

Am pornit la drum cu speranța că pot, cu credința că voi reuși dar cu întrebarea undeva ascunsă în cap: oare mai am atâta voință? Voi găsi atâta putere să lupt iar?

Răspunsul a fost : DA, dar…nu am luptat singură. Am o galerie puternică, tare și minunată. Galeria mea se cheamă într-un cuvânt „Familie” adică: Costinel, Dragoș, Felicia, Ilinca și Vlad.

Lor trebuie să le mulțumesc pentru energia pe care mi-au dat-o și pentru toată motivația  și dorința de reușită!

Doar lor le dedic victoria mea!