ralucutaMeniul de astăzi a fost cam sărac în calorii, dar bogat în culoare 🙂 Au ieşit din păcate cam 700 calorii, dar burtica este foarte plină.
Dimineaţă: 1 felie pâine secară + 30 g zacuscă ardei + 4 măsline ( 19 g )
Prânz : 80 g mămăligă + 60 g zacuscă ardei
Gustare : 1 măr
Cina : 350 g brocolli fiert 4 minute + sos făcut din 86 g ardei copt + 6 g usturoi + 6 g ardei iute + 6 g sos soia + 11 g ulei sâmburi struguri
Sport : 10 minute braţe + gimnastica Carmenuţa ( ziua 3 şi ziua 5) + 8 minute un abdomen perfect = 55 minute
A se nota că deşi e ziua Feliciei, şi am făcut tort pentru ea, nici măcar nu avut intenţia să gust din el. Si nu am poftit la el.
Neata si felicitari din nou!
Cum faci tu sa te abtii de la dulciuri, si inca fara sa poftesti catusi de putin la ele?! Care e secretul ? 🙂
Neaţa Ancuţa,
Cred că cea mai mare motivaţie de a mă abţine de la dulciuri a fost cântarul, adică scăderea continua a kilogramelor. Nu am avut nici un platou. Şi mai este o motivaţie foarte tare, îmi place atât de tare felul în care am început să arăt şi să mă simt, încât nu vreau să stric asta cu ceva nepotrivit.
Am gustat când am fost la Viena din 2 deserturi, dar atât. Şi nici nu mi-au făcut plăcere. Altă data aş fi fost moartă fără dulciuri. Eu eram o ahtiată după dulciuri, creme şi alte porcării. Acum, nu îmi mai trebuie. Mai degrabă poftesc la un măr decât la un tort. Cred că organismul meu nu mai cere dulce pentru că nu a mai primit de atâta timp şi s-a dezobişnuit.
Uite că ţi-am spus secretul meu 🙂
Vrei să fie şi al tău???
Esti o norocoasa ca ai slabit continuu, fara perioade de platou… Multumesc mult pentru „secret”, dar, vezi tu, cand nu te incurca decat 2-3 amarate de kg e putin mai greu sa te mai stimuleze oglinda (in unele haine poti arata f. bine si cu surplusul ala si ajungi sa mai slabesti coarda). Chiar, tu cand ajungi la mentinere, ca arati de-acum foarte bine!
Draga mea Ancuţelu,
Să ştii că au trecut mai bine de 3 săptămâni de când am văzut pe cântar greutatea normală pentru înălţimea mea şi totuşi eu tot mai merg pe acelaşi drum, nu mi s-a făcut poftă să mor de nimic.
Sunt conştientă că e periculos drumul dulcelui spre creierul meu, prefer să consider că nu există deserturi pentru mine. Le fac cu plăcere, le servesc altora cu plăcere dar nu trebuie să ajungă la mine în gură 🙂
Cred că nu cele 2-3-4 kg în plus fac să apară sau dispară pofta de dulce, ci educarea simţurilor, a creierului şi a papilelor gustative.
Uite acum savurez un castron mare cu căpşuni şi zmeură, care altă dată mi s-ar fi părut foarte acre, dar în momentul asta mi se par leşinător de dulci.