Poftiţi la flori cu nesimţire

Sâmbăta viitoare vom avea onoarea să botezăm un băieţel minunat, copilul unor prieteni dragi.

Drept urmare, ca orice naşă care se respectă, după ce am cumpărat toate cele necesare unui botez, pentru biserică, am fost la florăria unde am făcut toate lumânările de la toate celelalte botezuri unde am fost naşi, florăria unde mă duc foarte des să  cumpăr flori pentru dăruit, sau să îi cumpăr mamei flori sau pur şi simplu îmi cumpăr mie flori.

Este o florărie, în piaţa din Vest, unde nu vând obişnuitele florărese. Florăria este puţin mai departe de restul găleţilor cu flori întinse pe tot trotuarul în piaţă.

Mi-a plăcut mereu să intru în florăriile unde nu te agasează nimeni cu replica: ”frumoasa mea, ce să îţi dau, ce floare vrei???” Pentru cei care locuiţi în Ploieşti,  zona vest probabil că ştiţi despre ce florărie vorbesc.

Sâmbătă dimineaţă, intrăm în florărie, zâmbesc, spun bună dimineaţa şi spun frumos că am venit să dăm comandă pentru o lumânare de botez. Doamnele se uită una la alta şi încep să râdă. Încep să mă simt ciudat. Mă întreabă când ne trebuie şi spun repede pe 9 martie. Iar acelaşi schimb de priviri şi zâmbete neînţelese. Deja încep să fiu vizibil iritată dar şi nervoasă, drept urmare spun: ”dacă se poate şi nu deranjăm”. Una dintre doamne îmi spune că se poate, numai că 9 vine după 8, şi 8 este 8 martie. Eu nu înţeleg, ce dacă? După 8 martie nu  se mai fac lumânări de botez? Întreb nedumerită dacă nu  o să mai aibă flori. Ele îmi spun râzând că o să aibă, dar muncesc foarte mult pentru 8 şi o să fie foarte obosite. Insist iar dacă se poate, dacă nu e mai bine să merg să dau comanda în altă parte, amintindu-le că mereu numai la ele am fost.  Una dintre florărese ne întreabă cand ne trebuie, spunem sâmbătă pe la ora 11, şi surpriză, iar o cascadă de râs care deja m-a enervat la culme.

În fine, stabilim din ce flori,  ce culori să aibă, ce formă, de care lumânare… toate detaliile unei lumânări frumoase. Îmi spune preţul, care era enorm de mare, dar nu m-a deranjat, doar nu încep să mă tocmesc la banii pentru lumânarea de botez, accept să dau avansul.

Dar sincer, aveam deja un mare gust amar dat de atitudinea pe care au avut-o nişte doamne pe care le respectam, le consideram profesioniste şi pricepute în meserie.

Am fost să facem alte cumpărături şi  gândul meu era doar că nu sunt împăcată cu felul în care am fost tratată, şi sincer aveam sentimentul că vineri seară mă sună să îmi spună că nu au cum să mi-o facă sau şi mai grav sâmbătă când mă duc să o iau nu este gata. Poate era doar un sentiment, dar eu ce gândesc în 95% din cazuri mi se întâmplă. Plus că nu mi-a convenit deloc cum m-au tratat, pe mine o clientă veche. Nu sunt Regina Angliei, dar merit respect şi merit un comportament decent. Râsul acesta repetat pe care ele îl tot schimbau una cu alta, m-a deranjat şi jignit enorm.

Şi cum numai Dumnezeu le aranjează pe toate, în drumurile noastre, ne-a ieşit în cale, o frumuseţe de lumânare,  pe care am cumpărat-o fără să stăm pe gânduri. Deşi,  nu era din flori naturale, cum eram noi obişnuiţi, aceasta ne-a plăcut atât de mult, încât am luat-o fără regrete. Din contra, m-am simţit foarte  bine, liniştită şi fericită că bebe mic va avea o lumânare îmbrăcată în energie pozitivă.

La întoarcerea acasă, am trecut pe la florărie, am anulat cu zâmbetul pe buze comanda, şi am cerut avansul înapoi. Spun l-am cerut deoarece doamnele foarte ocupate, au uitat că au primit un avans, nu foarte mare, dar erau banii mei pe care nu vroiam să îi las la ele.

Din cauza atitudinii ciudate, au pierdut un client fidel. Ştiu că nu o să rămână cu florile nevândute, ştiu  că nu falimentează din cauza mea, dar mie nu îmi face plăcere să intru într-un loc unde nu sunt respectată ca şi om.

Trebuie să avem cultura să nu ne lăsam calcaţi în picioare, să învăţăm să spunem ce ne deranjează, să nu acceptăm jumătăţi de măsură, să luptăm pentru omenie, pentru respect, pentru civilizaţie.

Numai de noi depinde.