Dimineață m-am trezit tare tuflită…luni, pe 25 septembrie, fac 40 de ani. Să nu o aud pe aia cu 40 e noul 30…că nu e adevărat deloc.Nici că vârsta e doar un număr, contează cum te simți…beah…Nici că la 40 abia începe viața…
După o tură de plâns zdravăn, ooooo, daaaa, chiar și eu plâng. Și când zic plâns…vorbesc de plâns din ăla cu suspine și muci…
Așa, deci după o tură din asta, m-am spălat energic pe dinți (poate sună ciudat, dar asta mă relaxează), după ce mi-am dat cu multă cremă antirid (nu funcționează decât psihic) și după ce mi-am dat cu ruj și rimel….m-am simțit mai bine. Și acum stăteam eu așa…și mă gândeam…Vreau să mai am 30?
Nu cred că mai vreau. Am făcut o listă cu de ce NU…La 30 nu aveam nici un copil. La 40 am 4. La 30 nu alăptam, acum încă alăptez. La 30 de ani eram obeză…acum am slăbit mai bine de 40 de kilograme. Așa că….noul 40 nu vreau să fie vechiul 30…
De la noul 40 îmi doresc numai surprize plăcute 🙂
Vom trăi și vom vedea!
Bine vei veni în viața mea 40!
P.S. Nu începeți cu urările de azi…așteptați până luni vă rog…să nu îl supărăm pe 39 😉