Ariciul vesel

Uite cum sunt eu obligată să îmi umplu timpul liber :

Ca şi cum trezitul de la 5:45 sau uneori chiar mai devreme pentru gimnastică, nu este suficient. Nici mersul la postliceală, nici gătitul, nici dusul copiilor la grădi, nici băiţele copiilor, nici învăţatul tuturor termenilor pentru a deveni o bună asistentă medicală , nici joaca cu copiii, nici toate câte sunt într-o casă,  nu sunt suficiente pentru mine, doamnele educatoare de la grădi a lui Dragoş s-au gândit să ne dea o temă: să facem un arici.De ce arici, şi nu vierme sau crocodil, mi-a fost frică să le întreb, să nu le dau vreo idee pentru săptămâna viitoare 😉

Ele, în capul lor cu peste  40 de ani de lucru cu copii, cred că un copil de 4 ani, reuşeşte să facă un arici, din cartofi şi scobitori.Poate unii pot, dar sigur Dragoş, nu ar putea decât să îşi înţepe mâinile şi eventual şi degetele surorilor lui.

Bineînţeles, că ieri, am stat şi am făcut un arici. Nasul este un sâmbure de măsline dat cu oja mea neagră, ochii sunt seminţe vopsite cu ojă, iar gura la fel ojă. În rest, scobitori, multe si aşezate cât mai artistic. Picioruşele sunt dintr-o clamă sacrificată  de păr 🙂  Coada, care nu se vede în poză, este un arc de la un pix, am desfăcut-o puţin şi am dat-o cu ojă (mulţumesc Roxi pentru idee)

Să nu mai aud de la  nici un profesor când ne ascultă la lecţie şi nu ştim: ” Dar, ce faceţi voi acasă de nu învăţaţi?” că o să le răspund :” ARICI”