Știu că nu am mai scris demult…scuze, lipsă de timp, vărsaturi și rău,  învățat pentru licență…nu dați cu pietre…

Da, am terminat cei trei ani de școală sanitară, minunați în 99% din timpul scurs acolo, frumoși și plini de emoție, cu stres și  multe ore de învățat, cu satisfacția că am cunoscut oameni care m-au apreciat pentru felul meu de a fi și care m-au ajutat să devin ceea ce sunt acum, cu mulțumirea că eram numită ”înger” de pacienții cu care am avut norocul să lucrez, cu bucuria că am avut privilegiul să cunosc niște oameni minunați.

Ce pot spune acum când cei trei ani s-au terminat și luni voi avea ultimul examen și voi fi oficial Asistent Medical Generalist?

Îmi pare rău că se termina? Cum pot avea două sentimente atât de diferite referitor la sfârșitul acesta? Nu, nu îmi pare rău că se termină pentru că mai ales acum însărcinată  mi-a fost extrem de greu cu tot  stresul și chinul, cu învățatul și mersul la școală. Dar asta nu înseamnă că nu mi-am făcut ”datoria” și am lipsit sau am lasat școala pe locul doi. Dar îmi pare rău după cei câțiva colegi care mi-au devenit și prieteni între timp. După ei, da, îmi pare rău că se termină școala și nu ne vom mai vedea zilnic și că nu vom putea să rămânem așa cum am fost, îmi pare rău după anii care au trecut și în care mi-am pus familia pe locul doi pentru a reuși să fiu la înalțime și să fac ceva foarte  bine.

Aș vrea să schimb ceva dacă aș putea? Și la aceasta întrebare am două sentimente.

Nu aș schimba decizia și dorința de a deveni asistentă.

Da, sigur aș schimba multe la mine în primul rând. Nu mi-aș mai face atât de multe griji pentru ceilalți, nu m-aș mai implica în a ajuta pe ceilalți atât de mult. Și aici mă refer la colegi, nu la pacienți. Mi-as face mai mult timp pentru familie și distracție nu pentru a învăța. Aș încerca să mă detașez mai mult de școală și de tot ce presupune ea și aș trata totul mai cu superficialitate pentru că acum după trei ani mi-am dat seama că nu eu am câștigat ci cei care veneau pe la școală doar la lucrari, care nu au pus mâna pe o seringă și cei care au fost indiferenți și mai nepăsători cu privire la învățat și școală, ei au câștigat că au trăit.

Da, ei au câștigat trei ani din viața lor pe când eu i-am pierdut. Da, am pierdut trei ani minunați din viața copiilor mei pentru că am fost o proastă care și-a dorit să facă ceva cu pasiune și sinceritate. Dar când tragi linie și vezi că de fapt ești la fel ca ceilalți…și nu pentru că sunt puse la îndoială cunoștințele sau pasiunea sau anii de muncă ci pentru că așa dă bine pentru ceilalți…ce să zic?

Da, acum cred că aș schimba multe, poate că sunt prea dezamăgită și prea scârbită să văd că mi se aplică 100% vorba românească ”să mori cu dreptatea în mână”. Numai la noi se poate ca după trei ani de învățat, după un examen pe care l-am tratat cu maxim de respect și seriozitate, după ce am făcut o lucrare perfectă să fiu furată la notă.

Nu îmi apreciez numai eu lucrarea, ci a fost citită de patru profesoare de la mine din școală, dar pentru că de anul acesta s-au schimbat regulile jocului și comisia care corectează lucrarea trebuie să fie din altă școală…eu  și probabil și alții dar nu îți dau seama  am fost victime colaterale.

Nu neg că nota finală nu este mare, dar nu este nota mea. Adică dacă uitam să scriu ceva sau greșam nu mă supăram atât de mult, dar când am o lucrare impecabilă, de un 10 curat și la final primesc 9,80 doar pentru că această comisie uită să mă puncteze pentru ce scriu sau nu poate citi, interpreta și nota o propoziție doar pentru că e scrisă cu alte cuvinte decât în carte, ce poți spune? Că limba română este grea? Că unii apreciază să fii robot nu să gândești? Probabil. Dar cum aș putea să fiu mulțumită cu o notă care nu e a mea? Cum aș putea să înțeleg cu am munci trei ani, că mi-am pierdut zeci și sute de ore învățând pentru ca acum la final să vină cineva și să își bată efectiv joc de munca mea?

Aș putea face contestație, e adevărat, dar aleg să fiu o lașă și să pun respectul pentru niște oameni în față. Aleg să nu fac rău, aleg să las situația așa decât să produc o durere mult mai mare unor oameni care în acești trei ani mi-au dăruit ceva mult mai important decât cele  20 de sutimi care mi-au fost furate de niște nulități. Mi-au dăruit amintiri, cunoștințe și sentimente frumoase, mi-au arătat apreciere și respect, m-au tratat  de la egal la egal, m-au  făcut să mă simt mai mult decât specială când după trei ani de muncă m-au ales „Șefă de Promoție”

Îmi spunea o prietenă că viața i-a dovedit că alții, atunci când pot să îți facă rău, o fac fără să se gândească la tine și la ce simți tu. Da, așa o fi, dar eu nu sunt alții, și încă nu pot, nu vreau și nu am ajuns să fac rău cu bună știință. Așa că aleg să fiu lașă și să nu lupt pentru dreptatea mea  dar să rămân om în ochii mei și inima altora.

Acum, printre lacrimi amare și pline de dezamăgire îmi revin în cap versurile de la imnul școlii noastre: ”Spune orice ar fi bună dimineața, fiindcă în zori de zi reincepe viața…” așa că: bună dimineața!

Acesta este momentul când mi-am primit medalia și coronița de „Sefă de promoție”

11350635_863150477066038_82280896110099603_n

Aici suntem majoritatea celor care am devenit asistenți medicali generaliști la școala postliceală „Regina Maria de România”- Ploiesti- 2015

11265183_863115660402853_3684374242941463933_n

 

Comments

  1. Felicitari, Ralucuta! Ce reusita extraordinara! Sa faci o asemenea scoala, cu 3 copii acasa si unul pe drum, si multe altele pe cap nu e de ici, de colo. Meriti tot ce e mai bun.Iti inteleg frustrarea, mai ales vis-à-vis de situatia cu colegii chiulangii. Totusi, cred ca in meseria asta e imposibil sa tragi chiulul si sa faci fata. Nu te poti juca cu vietile oamenilor, o greseala poate avea consecinte dezastruoase. Tu pur si simplu ti-ai facut treaba cu simtul raspunderii si cu dedicare totala. Nu ai pierdut acesti 3 ani, ai castigat imens! Si pentru efortul tau meriti toate laudele. Sa ai o sarcina usoara in continuare si sa fiti bine cu totii!
    P.S. De-abia astept sa aflu ce va fi bebe… 🙂

    1. Mulțumesc mult de tot pentru cuvintele tale pline de apreciere și bunătate.
      Așa consider și eu că persoanele care au făcut școala asta mai mult de acasă se vor regăsi angajate ca și asistente medicale care tratează urât bolnavii sau sunt incapabile de empatie și profesionalism.
      Bebe este un frumos băiețel 🙂 🙂 🙂
      Te pup!!!

  2. Wow, sa va traiasca si sa fie sanatos. Ce veste minunata! De-abia astept sa il vedem si in poze. Daca nu ma insel, va fi balanta, ca mamica lui. 🙂

    1. Mulțumim, să dea Dumnezeu să fie bine!!!
      Teoretic ar trebui să se nască prin noiembrie, dar acum vedem cât are râbdare să stea până să iasă să ne cunoască 😉

  3. FELICITARI!
    nu lasa ca nulitatile care ti-au furat cele 20 de sutimi sa iti umbreasca noul inceput de drum……din nefericire astfel de persoane vor exista mereu si mereu vor face aceiasi „fapta buna”……nu pot accepta un IQ mai mare ca al lor……
    Deci si prin urmare in familia ta se egaleaza scorul 2 fete si 2 baieti.sa fiti cu totii sanatosi si fericiti.
    te pup

    1. Mulțumesc mult, draga mea Nana.
      Am uitat demult supărarea aceea cu nota. Nu mă consider deloc cu n IQ mai mare decât al lor ci sunt o personană căare a muncit enorm de mult zi de zi, dar noi să fim sănătoși și ei să se bucure de faptele lor.
      Da, familia va fi 2 cu 2 sau 3 cu 3…deocamdată 😉
      Te pup dulce!!!
      P.S. Pe Facebook te găsesc?

  4. Multumesc,Ralucuta! Am avut un week-end exceptional. Am sarbatorit ziua mea la munte, cu o drumetie si privelisti minunate. Sa aveti cu totii un an minunat, alaturi de noul bebelus! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.