ralucuta
Mi-aş dori să pot să vă ofer în fiecare zi câte o poză, nu neapărat artistică sau de o calitate de profesionist, dar să fie o imagine din ziua mea, imagine care m-a impresionat pe mine într-un fel sau altul, care m-a făcut să spun: „uite şi azi minutul de fericire este plin”.
Poate voi reuşi, poate nu, uneori sentimentele nu stau să fie pozate, sau nu pot fi transmise în totalitate prin poze dar aş vrea să comunic puţin din starea mea de bine, pe care o caut, care nu există mereu foarte la suprafaţă, dar pe care vreau să o descopăr şi să o scot de unde stă ascunsă, cu orice preţ şi mai ales cu multă dorinţă să fac din zilele mele unele optimiste şi bune nu pline de griji mici şi mărunte care să mă consume şi să mă „îmbătrânească”
Continui cu fericirea şi astăzi, când nu m-a deranjat frigul, ceaţa sau zăpada murdară, ci m-am bucurat mai bine de jumătate din drumul până la şcoală de un parc frumos acoperit de chiciură, unde copacii, băncile, tufişurile şi aleile parcă erau prăjiturele pudrate cu zahăr farin.
Uite ce frumos arată gărduleţul care părea că vorbeşte cu mine şi îmi înţelegea bucuria că îl observ. Eu văd un gărduleţ fericit, voi puteţi să îl priviţi la fel?