De când mă ştiu stau la bloc. Singurele momente când stăteam la casă erau vacanţele când mergeam la ţară la bunici.

Nu pot să înţeleg comportamentul unor ”orăşeni” atunci când trăiesc alături de alţi oameni.

În blocul unde stăm  acum, e mult mai bine din punct de vedere al numărului de camere  ( 4 acum faţă de 2 câte aveam la vechiul apartament). Dar calitatea oamenilor este mult mai mică.În afara faptului că e un bloc cu mai puţini locatari deoarece este un bloc cu 4 etaje si câte 3 apartamente pe palier, deci mai puţini oameni, prostia este mare şi calitatea lor de ploieşteni este mică, dar mică rău de tot.

Moda pe care am observat-o în blocul asta nou  este să stai cu uşa larg deschisă la apartament. Dar nu aşa de dragul de a vedea vecinii ce gresie frumoasă ai. Ci de a mirosi toţi vecinii ce mai găteşti.

De exemplu zilele trecute vecina de la etajul 1 a copt ardei şi vinete. Probabil geamul de la bucătărie e pe post de decor deoarece tot uşa de la apartament este mai bună pentru a aerisi toată casa.Înţeleg că este cald, că se face mult fum în casă, dar suportă dacă vrei salată de vinete. Nu trebuie să inhalăm noi tot fumul că vrea ea să gătească sănătos.

Sunteţi curioşi ce a gătit ieri vecina de la parter? Bineînţeles că peşte, doar s-a mâncat ieri peşte. Cu uşa închisă? Doamne fereşte? Cum să nu ne bucurăm şi noi de superbul miros de peşte prăjit?

Am mai auzit una ieri de la o altă vecină de la parter. Ea deschide uşa să intre puţină răcoare de pe scară. Răcoare? Poate vrea să îşi schimbe mirosul din casă.

Vecina care stă faţă în faţă cu mine, fumează foarte mult dar probabil  o deranjează fumul de la zecile de ţigări fumate deoarece de căte ori fumează sau mai are musafiri, uşa ei stă larg deschisă. Aşa că ne bucurăm cu toti de un miros de bar (bodega) de câte ori deschidem uşa.

Nu pot să înţeleg aceast comportament. Pot să accept că trebuie să ascult, chiar dacă nu vreau muzica vecinilor sau partidele lor de ceartă sau amor, că doar pereţii sunt subţiri. Sunt conştientă că ţipetele copiilor mei se aud în tot blocul sau poate tot cartierul. Sunt lucuri pe care nu ai cum să le schimbi când trăieşti la bloc. Dar să aeriseşti tot timpul casă cu uşa nu cu geamul mi se pare foarte enervant.

Şi eu gătesc, şi eu mă coc în bucătărie pe căldurile astea şi în plus şi cu 3 copii mici pe lângă mine, dar nu deschid uşa de la apartament ca să mă răcoresc sau ca să îmi aerisesc apartamentul. Pentru asta am geam la bucătărie, au hotă şi am uşi la camere pe care le închid dacă nu vreau să le umplu de miros de mâncare.

Cum să procedez cu astfel de vecini? Oare ei cred că dacă stau în blocul asta de 30 de ani, au dreptul să împută apartamentele vecinilor noi mutaţi? Să le fac oare cadou câte un cort ca să înţeleagă că şi cortul are fermoar şi se închide?

Îmi spunea cineva că dacă nu îmi convine traiul la bloc de ce nu mă mut la casă. Mie chiar îmi place să locuiesc la bloc, mă simt bine, nu mă deranjează nimic altceva.

Sincer nu asta mi se pare soluţia ca să ne mai civilizăm şi noi puţin să ne mutăm cu toţi la case.  Ci să folosim creierul pe care îl avem toţi în cap ca să gândim cu el.

Comments

  1. Din pacate, asta se intampla peste tot . Acelasi lucru se intampla si la noi in bloc . Mai nou, pentru ca avem parc pentru copii in spatele blocului si a fost renovat de curand , avem vecini foarte amabili care stau la casa si care isi fac modificari prin curte cu pietrele si pavelele puse de muncitori in parc – probabil in mintea lor copii nu au voie sa se joace cu pietre , ca se lovesc 🙂

    1. Ce drăguţi cum au ei grijă de micuţii copilaşi…
      Câteodată mă gândesc pentru ce îi plătim pe poliţiştii comunitari. Ei oare nu văd nimic?
      Cât poţi fi de cretin să strici un parc renovat. Probabil că tot ei strigă peste luni de zile că în oraşul nostru nu se face nimic şi locuim într-o ţară în care politicienii fură 😉

    1. Ne-am gândit şi noi la varianta asta.
      Acum trebuie să îl compunem, să nu fie ceva agresiv (cum aş scrie eu) ci nişte cuvinte care să îi facă să se simtă ciudat ca să înţeleagă ceva.

  2. Cineva mi-a spus mai demult, cu ocazia unei inundatii care ne-a mobilizat pe toti intr-o sedinta de urgenta, urmatoarea fraza memorabila : „Ce vrei, domne, asta e blocu: mahala pe verticala!”. Ceea ce ma duce cu gandul la mahalaua lui Caragiale din D’ale carnavalului…si filmul De ce trag clopotele, Mitica? Singura deosebire ca atunci nu stateau oamenii unul peste altul, stateau unul langa altul, pe aceeasi strada plina de noroi si miros de varza …si tzuica.
    E greu cu civilizatia desi nu pricep nici eu de ce…e ca o lehamite care te cuprinde poate de la o varsta incolo..cand efectiv nu-ti mai pasa de nimeni si de nimic…

    1. Câtă dreptate ai!
      Pe mine mă deranjează că se simt superiori celor care s-au mutat acum. Ei cred că dacă stau de 30 de ani în acest bloc au drepturi supreme pe tot blocul, uitând că ei şi-au achiziţionat apartamentul cu mult mai multă uşurinţă, toţi ne plătim întreţinerea şi toate cheltuielile.
      Dar ei trăiesc după legea primul venit hotăreşte.
      Dacă îi auzeai la şedinţă cum comentau un vecin care îi deranja cu gălăgia…
      Sper să se rezolve într-un fel mitocănia asta.

  3. Sunt oameni traiti in alte timpuri…le dadea tovarashu case cum luam noi acu credit de aragaz si televizor…
    De rezolvat cu ei nu ai cum, pentru ca mentalitatea asta e deja foarte bine intiparita. Dar poti avea grija ca generatia care vine dupa tine sa nu faca la fel. Pana la urma cred ca asta e rostul nostru…sa facem trecerea intre ce a fost si ce va fi, intre asa nu, asa da…

    1. Nu mai am nici o speranţă cu generaţia veche.
      Am impresia că atunci când oamenii îmbătrânesc se tâmpesc sau nu mai văd realitatea corect.
      De fapt nu există conflict între generaţii, există cretinizarea oamenilor care îmbătrânesc.

  4. Acelasi lucru se intampla si la mama la bloc de zeci de ani. S-au tot facut reclamatii, dar degeaba. Nimic nu s-a schimbat asa ca s-a conformat 🙂

  5. Vorbiti de bun simt si bunatate, dar aveti multe comentari extrem de rautacioase si nepotrivite. Eu am crescut intr-un oras mic din estul tarii…iar blocul in care am crescut era exact ca cel pe care l-ati descris: cu usile lar deschise. Si nu era nesimtire. Imi aduc aminte ca noi copiii veneam de la uni la altii, ca ai nostri isi duceau prajituri unii altora, ca se strangeau in fata blocului si jucau ceva. Era ca o familie mare. Si era frumos. O usa inchisa e o usa inchisa, la propriu si la figurat.

    1. Bună Andreea,
      Poate nu ai înţeles mesajul meu exact, aşa că încerc odată să ţi-l spun. Nesimţirea nu vine din uşi deschise, deoarece ele nu sunt aşa ca să primească oaspeţi, ci ca să îşi aerisească casa după ce fumează câte 3-4 oameni în ea. Aşa că nu mi se pare firesc ca un nefumător, atunci când ajunge în casa lui să intre după el cu tone de miros şi fum de ţigară, ca să nu mai vorbim că nici copiii mei nu au nicio vină să devină fumători pasivi. După părerea mea asta se cheamă nesimţire să îţi aeriseşti casa nu cu ajutorul geamurilor ci cu uşa. Aşa că este o mică diferenţă faţă de ce amintiri ai tu din copilărie în care casele vecinilor erau ale tuturor şi eraţi o mare familie.
      Eu am dreptul să vorbesc pe blogul meu despre ce am chef, şi da, eu mă consider o persoană cu mult bun simţ şi chiar bună, uneori prea bună pentru educaţia unor oameni cu care intru în contact iar comentariile răutăcioase şi nepotrivite pe care tu le crezi, nu sunt deloc aşa, sunt nişte adevăruri spuse cu sinceritate, pasiune şi mai ales din bun simţ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.