IMG_6309

Am tot stat fără să comentez nimic cu privire la nenorocirea care s-a întâmplat zilele trecute cu micuţul Ionuţ omorât de un căţel fără stăpân.

Nu pot să fiu 100% total în nicio tabără deoarece sunt o mare iubitoare de animale  bune, în viaţă dar la fel de bine sunt mamă şi ştiu exact ce aş face dacă unul din copiii mei ar păţi ceva rău. În acelaşi timp sunt o femeie care în copilărie a fost muşcată de un câine, e adevărat cu stăpân, dar semnul se mai vede şi acum pe picior. Copil fiind nu aveam de unde să ştiu că acel căţel nu suportă să îl mângâi pe coadă şi într-o fracţiune de secundă m-a capsat destul de bine de pulpa piciorului. Nu cred că aveam mai mult de 6-7 ani. Totuşi asta nu m-a făcut să urăsc câinii sau animalele în general.

Atunci când venea Crăciunul singurul cadou pe care eu şi sora mea ni-l doream era un coşuleţ frumos în care Moş Crăciun să pună o pisicuţă şi un căţeluş. Din păcate, Moş Crăciun care venea la noi în fiecare an avea multe alte cadouri mai utile, mai frumoase sau după posibilităţi, dar niciodată un coşuleţ  dorit de noi.

Totuşi, am avut o copilărie în care aveam voie să ne luam hamsteri, am avut papagali iar atunci când eram prin facultate am avut ocazia să primim o căţeluşă Maxine dar îi zieam Maxi, de rasă schnauzer uriaş iar în acelaşi an părinţii mei veneau de la mare cu o pechineză foarte drăguţă în ideea că o dăm pe Maxi care se făcuse destul de mare unor iubitori de căţei care ar fi avut curte şi am fi păstrat-o pe Piţi, micuţa de apartament. Ei bine, a fost un război la noi acasă din care eu am ieşit învingătoare, şi în apartamentul părinţilor au rămas amândouă căţeluşele care se înţelegeau minunat cu motanul nostru birmanez dar nu între ele.

Cât am suferit şi mai sufăr şi azi după Maxi pentru care doctorii veterinari nu au putut face nimic, nu pot exprima în cuvinte, mai ales că moartea ei a venit la un an după ce Toby un cocker superb al  soţului meu a murit lovit de tramvai iar eu l-am găsit. Deci, în nici un an ne-am pierdut amândoi căţeii. Atunci, simţeam că este ca şi cum mi-am pierdut copilul, dar acum ştiu că nu este aşa. Acum îmi dau seama, părinte fiind că este un alt fel de suferinţă când îţi moare un animal. Acum mama din mine suferă în tăcere dar mult mai intens şi  când unul din  copii se loveşte sau are o mică durere. Aşa că nu putem compara dragostea pentru  un animal de companie, iubit foarte mult cu dragostea pentru propriul copil. Am fost  şi sunt în ambele tabere aşa că îmi permit să îmi spun părerea.

Nu se compară iubirea pentru un animal cu iubirea pentru copilul tău, asta o spun clar şi nu am niciun dubiu.

Privesc în sufletul meu de acum 15 ani, când nu erau aşa multe atacuri mortale ale animalelor fără stăpân, dar totuşi se mai întâmpla ca un copil să fie muşcat de un căţel fără stăpân şi îmi aduc aminte cât am plâns la o întâmplare petrecută cu căţeii din jurul blocului unde locuiam.

Am asistat neputincioasă cum hingherii au adunat toţi câinii de pe strada mea, după ce un părinte i-a chemat pentru că unul din câinii lovit cu un băţ de copilă,  a muşcat-o. Dar nu am lăcat lucrurile aşa. Am mers la adăpost, m-am interesat ce se poate face mi s-a spus că se poate adopta orice căţel adus  acolo, cu excepţia celui care a muşcat dar doar după sterilizare,  cu un act de identitate şi cu declaraţie pe propria răspundere cu  locul unde va fi dus căţelul adoptat. Din fericire, am găsit două colege de facultate care săteau în afara oraşului şi au adoptat căţeii bucuroase fiind că sunt deja sterilizaţi fără să le mai facă lor probleme.

Aşa crede că ar trebui să privim problema dacă  vrem să salvăm o viaţă nevinovată de căţel. Nu trebuie să comparăm care viaţă este mai importantă. Pentru un iubitor de animale, este importantă orice viaţă de căţel, dar pentru un părinte sau un om indiferent pentru animale, nu contează un animal omorât. Nu toate animalele sunt javre cum nu toţi oamenii sunt oameni.

Trebuie făcut ceva, este clar.  Ne numim iubitori de animale dar le lăsam pe strada să muşte, să ucidă sau să moară lovite de maşini? Mai nou să fie ”câini de antrenament” pentru a învăţa căţeii pentru lupte cum să ucidă? Aşa iubim animalele? Fără să ne gândim că ele mor de foame, de frig, mor schingiuite de oameni fără suflet, fără să ne pese că suferă aiurea doar de dragul unei false iubiri pentru animale? Dar iubirea pentru oameni, drepturile copiilor să trăiască nu contează?

Avem legi de ani de zile, de ce nu se aplică?  Este adevărat că în nicio ţară civilizată pe care am vizitat-o nu am  văzut nici măcar un căţel fără stăpân pe stradă dar  niciun stăpân de căţel care să nu aibă punguţa şi lopeţica după el ca să strângă nevoile fiziologice ale animăluţului. La  Viena lângă locurile de joacă ale căţeilor erau şi cutii metalice unde contra cost stăpânii de animale puteau cumpăra punguţe şi mănuşi.

Să fie omorâţi toţi căţeii fără stăpân mi se pare o greşală  imensă. Dar să moară oameni din cauza lor sau mulţi copii să rămână traumatizaţi pe viaţă mi se pare o crimă. Aşa că un mic pas ar fi, pentru cei care au un protejat în faţa blocului să îi caute un stăpân, undeva la ţară, chiar dacă stă legat în lanţ, măcar rămâne în viaţă.

Trebuie să se oprească la un moment dat toată situaţia asta cu căţei care muşca sau şi mai rău  care omoară şi care sunt cu zecile prin parcuri. Aş face şi o lege în care sterilizarea ar fi gratuită pentru doritori, o lege care să pedepsească aspru pe cei care abandonează pui de căţel. Adică, ce facem, îi omorâm pe toţi de pe stradă acum. Da? În 2-3 ani vor apărea alţii  aduşi de cei care au acasă căţele care fac pui şi nu au ce face cu puii ei….şi am ajuns într-un cerc fără sfârşit.

Concluzia unei iubitoare de animale  este una: nu ne trebuie căţei pe stradă, dar nici omorâţi nu ar trebui. Dar  ordine trebuie făcută urgent. Concluzia unei mame: îmi doresc siguranţă pe stradă, în parcuri şi oriunde pentru mine şi familia mea.

Comments

  1. Neatza .
    E o tragedie ce s-a intamplat,nimanui nu-i doresc sa fie in locul acelor parinti,mai ales ca acum stiu si eu ce inseamna sa fiu parinte.
    DAR ce ma deranjeaza enorm de mult e ca se iau masuri,drastice acum in al 12-lea ceas, masuri care nu aduc decat suferinta unor animale a caror singura vina este ca datorita oamenilor au ajuns in strada. De cate ori nu vedem pe strada caini abandonati,nesterilizati si de rasa??? De cate ori nu vedem la ghene pui de catei care se iau dupa fiecare picior de om care trece pe acolo, dand din coada si bucurandu-se??? De cate ori nu vedem corcituri de rase de caini pe strada???
    Unde sunt acele adaposturi promise,unde sunt acele donatii catre diferite asociatii de caini,unde ca in Romania asta nu sunt, dar sunt oameni super bogati,care au furat ani la rand acei bani si acum cand se intampla o asemenea tragedie stau linistiti cu fundul intr-o masina de lux,cu familia intr-o casa de sute de metri patrati si nu au nici macar remuscari,chiar daca sunt parinti la randul lor.Pai pana la urma, e doar VINA CAINILOR !!!! Hai sa-i omoram, ptr ca nu sunt fiinte care sa voteze si altfel nu conteaza.
    Nu mai are rost sa povestesc diferite intamplari in care bunicii isi invata copiii sa dea in caini, chiar daca acesti dorm linistiti. E doar o masura preventiva.
    Am fost muscata de un caine boxer de fata doar ptr ca am vrut sa mimez o pupatura, dar a fost vina mea,un animal are doar instincte si daca nu i-a placut gestul meu,el s-a aparat.
    Culmea e ca atunci cand duc gunoiul, trec printr-o ceata de caini cu pui,mame, masculi, si niciodata nu s-a luat nimeni de noi.
    In fine, ideea e ca peste maxim 5 ani,caini vor fi din nou pe strada. De ce? Va dau un exemplu, lucru auzit duminica trecut la tara: cateaua venicei de la tara a fatat 7 pui : 2 baieti si 5 fetite. Baietii ii pastreaza,iar fetitele vor fi aduce in oras,pe la Bucov, le arunca prin curtile oamenilor.
    In concluzie, mentalitatea nu se va schimba cu eutanasierea cainilor.
    Si alt lucru : sa nu se mai zica ca Romania e o tara saraca, ptr ca de 20 si ceva de ani se tot fura si inca mai au de unde !

  2. Aaa, am uitat : ce s-a intamplat cu cel care acum ceva timp in urma a violat o fetita in Ploiesti??? parca l-au omorat…aaa, scuze nu aveau voie ; parca l-au castrat, aaa; scuze are drepturi.
    Din pacate, nu vad nici o solutie in privinta cersatorilor,tiganilor,spalatorilor de parbrize din intersectii care te injura dc nu ii lasi sa faca ce vor ei si dc nu le dai bani,a diversilor perversi de la coltul scolii, etc.
    Nu stiu ce sau cate drepturi mai am, cert e ca un tigan neplatitor de taxe si impozite,care sta intr-un palat cu subventie de caldura de la stat are mai multe drepturi daca imi da una in cap, decat mine.

    1. Roxi, pentru că trăim într-o ţară în care nu exită nicio moralitate şi cu greu vedem legi care să fie respectate, nu înseamnă că aşa trebuie să fie.
      Ieri când veneam din piaţă cu copiii, chiar la mine pe stradă ieşea pe interzis o maşină de poliţie. Ei au alte legi? Nu. Semnele de circulaţie nu se respectă şi de ei??? Nu. Erau în misiune? Nu. Ce exemplu dau? Unul prost…asta e ţara noastră 🙁

  3. Pacat ca asta e tara in care ne crestem, educam copiii, apoi avem sperante sa aiba si un viitor frumos !!!!
    Cine are tupeu, fura, e snob si traieste in Romania are sanse 90% sa i se perpetueze specia, restul sa ne ajute Dumnezeu si sa speram ….:(.

  4. Buna, Raluca!
    Te-am tot citit de ceva vreme, te admir foarte mult pentru vointa ta si pentru cum esti ca om…
    Si eu sunt ca si tine: si mama si iubitoare de caini.
    Dar pentru ce i s-a intamplat lui Ionut trebuie sa aiba macar putin constiinta incarcata cei care vreodata au abandonat vreun caine… Pentru ca eu am salvat si m-am chinuit sa dau spre adoptie foarte multi catei, niciodata nu am lasat vreunul pe strada, in schimb de-a lungul timpului au venit foarte multi la mine sa-mi spuna ca daca nu-i iau cainele (desi nu am obligatia asta)il lasa pe strada, si sunt convinsa ca foarte multi nici macar nu mai intreaba pe cineva ci ii lasa direct. Din categoria asta fac parte foarte multi din tabara care au protestat impotriva cainilor.
    Eu nu-i vreau pe strada, dar nu ploua cu caini, tot din cauza oamenilor au ajuns acolo…

  5. perfect de acord cu articolul tau……..animalele imi plac dar nu in casa…cainii nu au ce cauta pe strada….am ajuns sa nu mai hranesc cainii comunitari de frica sa nu adune in fata blocului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.