IMG_7987Tot citesc pe internet şi mai ales pe FB, noua modă a femeilor de a naşte acasă, asistate doar de o moaşă, cu experienţă şi profesionistă, dar atât fără nicio altă contribuţie medicală, fără epiziotomie (dacă este cazul) fără nici un alt ajutor medical.

Nu mă dau mare specialistă în naşteri şi la şcoală abia la anul avem ginecologia ca materie, dar sincer mi se pare o aberaţie să tot mediatizezi naşterea acasă, în România. Vorbesc pur şi simpul din punctul meu de vedere, de femeie, mama şi om. Încă nu am pregătirea necesară să vorbesc din punct de vedere medical. Îmi doresc enorm de mult să ajung asistentă la maternitate, să ajut femeile care aduc pe lume copii, dar mai am mult până atunci…:)

Înţeleg, sistemul medical în România este cum este, trăim timpurile în care nu sunt bani, în care auzim poveşti de groază din spitale. Dar, să nu uităm că totuşi sunt şi medici foarte buni, care îţi fac datoria, pntru care pacienţii chiar reprezintă ceva bun. În maternitate, aşa cum este ea acum în România tot ai  o şansă în plus la supravieţuire  la o urgenţă medicală decât ai într-un dormitor de acasă.

Eu una am simţit pielea mea că nicio naştere nu seamănă cu alta, cum nici o sarcină nu seamănă cu alta.

Sarcina cu Dragoş a mers foarte bine, fără probleme deosebite, dar la Felicia avem mereu tensiunea cam mare, la fiecare control lunar aveam TA peste 150/90 iar pentru o femeie însărcinată nu este foarte bine, iar controlul lunar era uneori schimbat cu control bilunar ca să nu intervină modificări nedorite pentru mine sau bebe.

La Ilinca toată sarcina a fost cu probleme, mai mari sau mai mici, peste care am trecut doar datorită doameni doctor Alina Dascălu, datorită profesionalismului şi modului în care m-a tratat.

Tot mai des aud spunându-se: ”lasă dragă că mama nu a mai fost la atâtea ecografii sau controale, nu a luat atâtea vitamine prenatale sau acid folic şi nici măcar nu mergea la consult ginecologic ca tine şi uite ce copii sănătoşi a făcut” Dar uităm să spunem ce alimentaţie aveau părinţii noştri, ce stil de viaţă, câti copii mureau la naştere şi cum tratau totul că aşa este normal…

Poate că aşa este, dar oare o femeie  vrea să rişte sănătatea sau viaţa copilului ei azi, în anul 2013 când se pot rezolva 95% din problemele apărute pe parcursul unei sarcina? Dacă nu îţi monitorizează un specialist sarcina, cum poţi să fi sigură că ai şanse maxime să aduci pe lume un copil sănătos? Sunt atât de multe riscuri şi probleme care pot să apară în timpul unei sarcini sau naşteri şi de care noi nu avem habar…pe care noi le tratăm cu superficialitate din lipsa cunoştinţelor medicale, dar care fac diferenţa între viaţă şi moarte. La fel de bine, poţi avea o naştere fără nicio problemă deosebită, dar cum putem ghici dacă este aşa sau nu?  O sarcină fără probleme, nu este urmată neapărat de o naştere la fel. Cum o sarcină cu probleme nu înseamna neapărat o naştere dificilă. Dar, asta nici măcar medicii nu pot spune. Se schimbă situaţia în câteva minute…când totul se poate trasnforma într-un dezastru medical sau din ceva care pare fără ieşire se transformă într-un miracol medical.

Tot se pune în discuţie ca naşterea să fie lăsată naturală, să nu se intervină cu medicamente, calmante sau manevre medicale. Sau să fie doar o persoană în camerea de naştere pentru intimitatea femeii.

Eu una la Dragos am avut în sala de naşteri la Polizu peste 30 de persoane, doctori, asistente, studenţi practicanţi, viitoare asistente şi pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-au făcut niciun rău, nu m-au trauatizat în niciun fel, nu m-a deranjat deloc prezenţa lor. Din contra l-am oferit un spectacol de nota 10, cu o mama calmă care râdea şi împingea, care nu se văita şi care glumea cu ei. În plus sunt fericită că am scăpat de complexul de a fi văzută goală. O femeie în 9 luni, care stă în poziţie ginecologică şi împinge un bebe afară, nu are nimic sexi în ea, nu e o imagine ca în filme, dar dacă vrei şi ai încredere în mâinile care te ajută totul se poate transforma totul în cea mai frumoasă amintire şi la final poţi spune: ”Asta a fost tot? Asta înseamnă o naşterea naturală de care toţi povestesc că este ceva dureros şi traumatizant?”

La Felicia lucrurile au stat cu totul altfel, totul a mers mult mai repede şi deşi în sala de naşteri la Euroclinic am fost doar eu, doamna doctor Dascălu şi moaşa puteam fi la fel de bine 30 de oameni că eu la fel mă simţeam. Eram doar eu cu medicul meu în care am cea mai mare încredere. Detalii despre naştere am scris aici

La Ilinca ţin minte la un moment dat că datorită monitorizărilor fetale au descoperit că pulsul copilului era undeva sub 55, mi-au făcut repede o injecţie şi deşi mie trebuie să îmi dea o stare de euforie, eu am reacţionat cu o stare de rău, dar ceea ce este mai important, pulsul bebeluşului a revenit la normal.

Acum stau să mă întreb, dacă năşteam acasă ce s-ar fi întâmplat? Dacă ai nevoie de o cezariană de urgenţă când minutele sunt esenţiale în a salva mama sau copilul ce faci? Dacă copilul nu respiră şi trebuie intubat, cum se procedează acasă?

Doar că sunt exemple de femei care au născut acasă şi au avut noroc, asta nu înseamnă că totul poate fi mereu aşa. Ştiu, sunt cazuri când în maternitate se moare, când mama sau copilul mor, dar asta doar pentru că uneori cazul era cu adevărat grav, uneori din neglijenţa îngrijirilor medicale sau un caz grav are mult mai multe şanse de salvare într-un spital decât acasă.

Să fie clar, nu judec pe nimeni. Fiecare femeie e liberă să hotărască pentru ea modul cum vrea să nască, cum vrea să poarte o sarcină şi cum vrea să trăiască. Eu doar mi-am adus aminte că de exmplu, fără tratamentul aplicat în sala de naşteri, poate azi nu aş fi avut-o în viaţă pe minunea de Ilinca. Fără descoperirile fenomenale de stimulare ovariană eu nu aş fi avut azi primii doi copii minunaţi. Fără progesteronul luat în toate trei sarcinile, poate organismul meu nu ar fi fost capabil să lupte ca să ţină sarcinile. Eu sunt convinsă ca totul ţine de modul în care poţi să te încrezi în medicul care îţi stă aproape, în echipa medicală care te înconjoară şi în puterile tale de femeie care mai presus de orice de a pune viaţa copilului înainte de orice.

Mulţumesc încă odată doamnei doctor Alina Dascălu pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru copiii mei şi pentru familia mea.

 

 

Comments

  1. Si eu am nascut natural de 2 ori si intr-adevar au fost 2 sarcini diferite si 2 nasteri diferite. Pe primul copilas l-am nascut mai usor dar recuperarea a fost mai grea iar pe al doilea l-am nascut mai greu,ii scazuse si lui pulsul, ajunsese la 50 dar recuperarea a fost mult mai rapida.
    Nu as naste acasa nici in ruptul capului.M-am simtit mult mai in siguranta in spital, cu medicul meu langa mine.

    1. Bună Andreea,
      Să te bucuri de copilaşii tăi, să fiţi sănătoşi şi fericiţi împreună!
      Referitor la naşterea acasă sau nu, mă bucur că eşti de acord cu mine 🙂

  2. Deocamdata , nasterea acasa in Romania este un moft, o utopie sau pur si simplu o intamplare.
    La noi profesia de moasa independenta nu este bine reglementata si deci nu ai voie sa asisti singura o nastere la domiciliu fara medic.
    Nu cred ca se pune problema de a naste acasa ca in evul mediu ci doar in idea de a avea un mediu familiar si a fi totul cat mai natural cu putinta asta numai daca se poate din punct de vedere medical si nu pentru ca asa vrei tu ca mamica.
    Sunt de accord caca medicina a progresat si datorita acestui lucru multe cupluri se bucura azi de minunile lor mici si sunt de accord ca exista medici obstetricieni foarte buni atat professional cat si uman dar nu cred ca ar trebui sa exageram nici cu a nu concepe nasterea acasa,pentru ca uneori se poate intampla si asta si stim cu toate cat e de important sa ramai calma si sa te concentrezi pe ce aide facut si nu pe atacul de panica. Pentru asta insa este nevoie sa se reampamanteneasca profesia de moasa dar bine pregatita professional atat practic cat si teoretic.
    Din pacate exista si obstetricieni care induc idea nasterii prin cezariana si atunci cand nu este cazul si asta mi se pare chiar o problema . Ar trebui sa ne concentram pe educarea viitoarelor mamici pentru nasterea naturala ( cand nu sunt problem fireste )
    Altfel ce sa zic, inimoasa si preocupata cum te stiu.
    Sa-ti traiasca si sa te bucure minunatiile de copii pe care le aveti.

    1. Mulţumesc mult pentru aprecieri, doamna Isabela.
      Eu nu m-am referit la situaţia în care naşterea este rapidă sau din diverse motive viitoarea mămică nu poate ajunge la un spital pentru a primi îngrijirea adecvată. Mă refer la femeile care nu vor să nască nici măcar cu moaşă, care vor totul 100% natural, nu mai vorbim de anestezie sau alte metode de a calma durerea….
      Părerea mea, bazată pe experienţa naşterilor este că nu are rost să riscăm viaţa bebeluşului şi nici pe a noastră inutil, adică doar pentru un mediu familial.
      În legătură cu medicii care preferă să facă o cezariană decât să aştepte declanşarea spontană a unei naşteri natural sau vrea să asculte doar pacienta care spune că îi este frică să nască natural…nu am eu dreptul să comentez (nici medicul, dar nici viitoarea mămică)
      Vă pup!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.