Cum ne văd copiii

Dragoş  a moştenit de la mine o atenţie foarte mare la detalii, la mici nimicuri care altora le scapă. Dacă mi-am schimbat culoarea ojei din roz în roşu, el vede imediat, sau dacă în loc de ruj roşu mi-am dat cu roz, iar vede imediat, dacă m-am făcut la ochi cu o culoare în loc de alta îmi spune foarte repede  că a văzut diferenţa. Să nu mai zic atunci când îmi schimb culoarea părului (din blond închis în blond deschis). Se întâmplă uneori  să îmi schimb culoarea ojei noaptea, după ce el s-a culcat şi  totuşi la 6 dimineaţa când vine la noi în pat, îmi spune în loc de bună dimineaţa : mami ce culoare frumoasă de ojă ai, altfel decât ieri!  Am uitat să spun că e vorba oja de la unghiile de la picioare. 🙂

Dar nu pot să îmi dau seama cum de până acum nu mi-a spus nici un cuvânt despre schimbarea majoră pe care organismul meu o trăieşte şi care se vede din ce în ce mai bine de la o lună la alta. Adică aşa cum sunt acum  el nu m-a văzut niciodată  şi dacă nu mă înşeală memoria cam de 6 ani nu am mai avut greutatea aceasta.

Mai am puţin şi ajung la  -30kg, şi totuşi băieţelul meu nu îmi spune nimic despre cum arăt.

Ajung la concluzia că un copil când se uită la părinte nu poate să vadă defectele fizice, kg în plus, celulita sau ceva ce un adult vede imediat la alt adult.

Cred că  ochii copiilor sunt atât de puri, încât ei percep doar mama nu  mama grasă. Atât. Puţin mai târziu văd diferenţele între persoane, încep comparaţiile sau răutăţile.

Mă bucur  că atunci când copiii mei vor ajunge la vârsta la care îşi vor da seama de diferenţele între oameni, vor avea o mamă normală din punct de vedere al kilogramelor  😉  şi o vor cunoaşte pe mama grasă doar din poze sau înregistrări video.