Astăzi a fost prima zi de practică, în care am dat nas în nas cu sistemul medical autohton, de stat.

Care a fost printre primele imagini văzute? Pentru că sunt fată bună am să vă postez poza făcută pe holurile spitalului unde facem practică, ca să ne bucurăm împreună de imagini. Vreau să fac menţiunea ca cei/cele cu inima slabă se nu se uite, iar miloşii sau iubitorii de animale să înţeleagă că vizitatorul era deja mort când l-am pozat eu, altfel făceam tot posibilul să îl salvez, fiind o mare iubitoare de şoricei.

20130211_084156-1

Asta am văzut noi, elevii de anul I pe holul care ne ducea spre vestiarul unde trebuia să ne schimbăm în uniformele de viitori asistenţi medicali. Dacă vă uitaţi la filme cu doctori, gen Anatomia lui Gray sau Clinica, e bine să ştiţi că nu seamănă absolut deloc cu vestiarele de acolo.

Asta a fost tot ce se poate de rău.

Acum urmează numai lucruri de bine.

Asistenta Cristina, care este la salonul unde am fost repartizată, este o doamnă foarte drăguţă, care ne-a băgat din prima în pâinea de asistentă. Am pus perfuzie unui  domn care avea branulă, ne-a lăsat (pe mine şi pe colega mea) să punem perfuzie, să scoatem acele din venă. Lucruri pe care nu speram să le facem atât de repede, mai ales că am fost avertizaţi din şcoală că suntem anul I şi să nu avem mari pretenţii.

Emoţii e normal să fie, dar la primul pacient am tremurat puţin, atunci când nu reuşeam să îi deschid dopul de la perfuzie, dar la al doilea pacient, căruia i-am pus perfuzia, pot spune că nu am mai avut deloc emoţii, am nimerit vena din prima, perfuzia a mers lin, fără să se înfunde sau să se spargă vena.

Am stat de vorbă cu toţi pacienţii, oameni cu probleme grave, specifice unei secţii de interne. Sunt pacienţi cu icter, cu ciroze umede sau uscate.

Mâine, mă aşteaptă o altă zi, plină de branule, perfuzii şi recoltări. Să îmi ţineţi pumnii.  🙂

Comments

    1. Şoricelul făcea parte din comitetul de primire, dar atunci când a văzut atâtea fete frumoase nu a mai rezistat şi a murit sărăcuţul 🙁

  1. Eu sunt absolut convinsa ca vei deveni o asistenta plina de har, grijulie cu bolnavii si un bun specialist. Iti doresc din tot sufletul mult-mult succes!!!!!!!!

  2. Dupa cum ai vazut, am trecut la website iploiesti.ro, este site de stiri din Prahova, si as dori sa folosesc poza ta pentru un articol. As dori sa discut cu tine, daca poti sa-mi trimiti un mail la adresa din comentariu, ti-as fi recunoscator … mersi.

  3. Multa bafta si curaj sa zambesti si sa spui o vorba buna chiar daca intalnesti pacienti complet deznadajduiti sau altii mai…dificili, mereu sa fii tu si sa-ti faci treaba asa cum stii/simti tu ca este bine 🙂

    1. Mulţumesc mult. Deja am făcut un pacient mai ursuz, să îmi zâmbească, să pape puţină supă.
      Mă simt minunat în practică (până acum)
      Pupici

  4. Ingrozitor sa vezi asa ceva in spitale :(.
    Curaj si mult succes!
    Vei fi o asistenta foarte buna, grijulie, ce vei alina suferinta oamenilor bolnavi.
    Te pup :-*

    1. Paula,să ştii că în afară de amărâtul acela de şoricel, nu am mai văzut altul.
      Personalul este foarte amabil (80% din el), nu arată ca Sanadorul e adevărat, dar oamenii îşi fac cu pasiune treaba.
      Deja primesc compliment pentru felul cum mă port cu pacienţii, cu bolnavii, şi asta mă face să plec dimineaţa spre spital cu o mare fericire în suflet. Cred că aşa se simt oamenii care merg la serviciu cu drag şi îi aud că zic că abia aşteaptă să meargă la serviciu.
      Te pup pe burtici.

  5. Este adevarat ca este foarte important sa te duci cu zambetul pe buze la munca pentru a nu ajunge o corvoada in timp.
    Iti urez multa bafta Raluca si sa ai grija de cat mai multi bolnavi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.