Au trecut 3 zile de când am început postliceala şi copiii au început grădiniţele.

Primele impresii de la grădiniţe au fost bune.

Felicia m-a uimit în fiecare zi cu câtă repeziciune se adaptează noului. Astăzi a fost foarte supărată când am plecat de la grădiniţă spre casă.

Îmi dau seama că mi-am făcut atâtea griji pentru Feli,  pur şi simplu degeaba. Dar, mai bine aşa cu grijile mele şi liniştea ei.

S-a adaptat foarte bine, dimineaţa se trezeşte fericită şi când aude că merge la grădi se bucură. Îmi spun doamnele îngrijitoare că papă bine, doarme ( nu foarte bine pentru că au un băieţel care urlă mereu ), se joacă frumos cu ceilalţi copilaşi. Sunt foarte încântate de ea, şi mereu se miră cât de cuminte este  şi cum la 2 ani, poate să nu le facă nici o problemă de adaptare.

Mâine am prima şedinţă cu părinţii la Felicia. Sunt foarte curioasă cum va fi, deoarece atunci când era Drăgoşelul la grădi de bebeluşi ( creşa ) şi s-a făcut prima şedinţă, de fapt singura şedinţă, eu eram însărcinată cu Felicia şi nu am putut să merg ca să nu nasc acolo.

La Dragoş situaţia este neschimbată, are aceleaşi doamne educatoare, merge în aceeaşi clasa ca şi anul trecut, deci nici o schimbare.

La mine la şcoală, situaţia este destul de ciudată. Sunt multe  persoane trecute de 30 de ani, dar şi mulţi tineri. Este o atmosferă ciudată, în care fiecare stă cuminte şi eventual vorbeşte doar cu cel de lângă el. Am încercat astăzi să leg o conversaţie cu câteva fete, dar cât de deschisă şi vorbăreaţă sunt eu, nu am putut lega nimic.Am aflat doar cum le cheamă pe 3 dintre ele  🙁

Au trecut deja 2 zile, ni s-a  predat  şi   avem anunţată lucrare pentru săptămâna viitoare.

Aaaaa, avem şi  o dirigintă 🙂 mă simt exact ca la liceu.

Profesoara de  engleză cred că a fost colegă cu mine de  liceu, la o clasă paralelă cu care făceam sportul şi limbile străine  🙁 asta este destul de deprimant, pentru că îmi dau seama cât de bătrână sunt.

Îmi dau seama acum de diferenţele care sunt între o persoană care a trecut printr-o facultate şi un puşti care abia a terminat un liceu. Mă uitam la tinerii din clasă că unii habar nu au să îşi ia notiţe, cum să aşeze un text în pagină, ca să nu mai vorbesc de greşelile pe care le fac când scriu. Despre comportament… numai de bine  😉

Îmi doresc să ajungem să ne cunoaştem mai repede, să dispară liniştea din pauză şi să fie înlocuită de râsete şi veselie.

 

Comments

  1. Salutari,
    Am fost mai ocupata zilele astea si n-am mai reusit sa-ti scriu, dar cu cititul sunt la zi 🙂 . Cu alimentatia sunt in grafic,mi-am stabilit 3 mese fixe pe zi si cate o gustare intre ele doar daca simt nevoia, limitandu-ma doar la ce e permis, adica sanatos.
    Cu sportul nu stau chiar f. bine, nu m-am apucat constiincios de el, dar pana una alta merg mult pe jos, cate 4 km dus si 4 intors (drumul la serviciu.

    Mult succes tie si nazdravanilor tai, ma bucur sa aud ca Felicia se integreaza bine. Cat despre tine, cu felul tau de a fi, sunt sigura ca o sa-ti faci prieteni in randul colegilor, doar ca mai dureaza putintel…..orice inceput e mai dificil. Va pup, numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.