Ralucuta Samsung 090Aşa a început povestea de dragoste necondiţionată între mami Poponila (adică eu) şi a doua minune Felicia. Această poză este făcută de mine, la câteva secunde după ce am născut-o pe Felicia, pe data de 12 septembrie 2010, ora 3.50. Deci, aici avea câteva secunde de când părăsise burtica lui mami, dar încă mai eram legate prin cordonul ombilical.

E adevărat că este un copil foarte ”muncit”, făcut cu tratamente intense si obositoare de fertilitate, am ajuns să fac şi nişte injecţii aduse din America, pentru că la noi nu se mai importă, deoarece probabil sunt eficiente şi ar fi prea mulţi părinţi fericiţi şi împliniţi cu bebeluşii lor (asta e altă poveste), dar nu contează asta ci rezultatul minunat numit: FELICIA VIOLETA.

Îmi aduc aminte, parcă a fost ieri, cum pe 9 ianuarie 2010, ora 8.20, am făcut injecţia puternică pentru stimulare ovariana. Cu câteva zile înainte, ne întorsesem relaxaţi   din Franţa, unde am vizitat Parisul (ce dor îmi este de el….). Coletul cu injecţii a venit exact pe 31 decembrie, moment în care ne-am dus să îl ridicăm cu inima strânsă deoarece ne gândeam că sunt imensele cozi obişnuite la vamă. Dar, cum Dumnezeu ne arată mereu că este lângă noi, erau 2 persoane la coadă. Am aşteptat foarte puţin, dar când am ieşit noi cu coletul afară din biroul vameşului cred că erau pe puţin 15 persoane la coadă 🙂

Doamna Doctor mă avertizase că se poate să funcţioneze sau nu, că pot face trei luni consecutiv şi dacă nu se întâmplă nimic, facem pauza 6 luni şi repetăm tratamentele.

Nu speram că voi fi o aşa mare norocoasă. Dar, am fost, şi îmi aduc aminte cum într-o seara, când îi făceam baie lui Drăgoşel, am aflat toţi trei odată că vom fi patru în familie. Cum poate un copil de nici doi ani să înţeleagă că în burtica lui mami este un copil mic? Nu ştiu, dar ştiu că Felicia primea pufuleţi prin burtica (îi punea fratele mai mare să aibă bebe ce păpa), se juca şi cu maşinuţele puse de el pe burtică, primea zeci de pupicei zilnic de la el.

Nu veţi regreta să citiţi povestea naşterii şi toate peripeţiile din perioada aceea. Poveştile  complete, spuse cu multă iubire  le puteţi citi la tati aici.

Am avut o naştere uşoară, frumoasă, minunată, ceva ce numai în filme puteţi vedea. A  urmat după aceea   o perioadă agitată, în care Felicia nu dormea nopţile, dar mânca, ceea ce era invers decât fusese experienţa la Dragos bebeluş, care dormea, dar nu mânca.

Felicia este o fetiţă cuminte, veselă, bună, înţelegătoare, dar dacă nu îi convine ceva ţipă şi urlă de nu îţi vine să crezi că este acelaşi îngeraş  blajin de mai devreme. Ştie să îşi facă foarte repede dreptate, este o mare învingătoare şi războinică sub această figură  de îngeraş.

Felicia seamănă cu Costinel la calmitate şi liniştea pe care o emană. Eu sunt mai agitată şi mai nervoasă, dar ea este bună şi răbdătoare, rezistentă.

Este în continuare un copil mâncăcios, care nu are nevoie de multe rugăminţi pentru a veni la masă. Ea papă singură. Vrea să facă totul singură, să fie independentă, doar e fetiţă mare, ieri a împlinit 2 ani şi 4 luni.

Felicia merge la cresă, unde pare că îi place, este iubită de toate doamnele de acolo care spun că un copil atât de cuminte nu au mai văzut.

Atunci când a venit pe lume Ilinca, Felicia avea un an si o luna, abia începuse să meargă în picioare, dar niciodată nu a fost rea cu sora ei mai mică, nu a fost geloasă sau invidioasă, din contra a vrut mereu să mă ajute cu baiţa lui bebe sau cu alte lucruri minore pe care ea le facea pentru mami, dar care însemnau foarte mult. Chiar toată sarcina cu Ilinca, când ea era încă un bebeluş, parcă a înţeles că mami nu mai poate să o ţină în braţe şi nu a protestat niciodată. Ieşeam în parc la plimbare şi ea stătea mereu cuminţică în căruţul ei, fără să protesteze cum făceau alţi copii că vor jos sau în braţe.

Mereu cuminte, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu cu dorinţa să nu mă supere. Un copil sensibil, care atunci când îi spuneai ”NU” se oprea din făcut nebunii şi punea buza şi plângea doar că îi spuneam  nu.

Îmi doresc atât de mult pentru toţi puii mei să aibă parte de noroc în viaţă, de multă sănătate şi să aibă mintea să profite de toate ocaziile bune ale vieţii lor.

Îmi doresc să fie mereu uniţi între ei, să fie fraţi buni, să se iubească mult, să se ajute în viaţă, să fie mereu unii cu alţii, chair dacă asta înseamnă să fie departe de noi, părinţii lor.

 

 

Comments

  1. A doua ta minune chiar este o minune pentru noi toti.Am avut imensa bucurie de a sta la mine doua zile si doua nopti. Eu am avut decat un baiat, pe Costinel, care a fost un copil ff frumos, destept si neastamparat. Fata de Dragosel, care se rasfata (mai ales cu mine), sejurul cu Felicia a fost cu totul altfel, ea este foarte ascultatoare, nu trebuie sa-i spui de 10 ori ‘hai la masa”, „hai la culcare” etc.Este finuta, dragalasa, cocheta si lipicioasa. Intreadevar este o minune de fetita!!!!!!!!!

    1. Da, Maia Eva, e adevărat că Felicia este diferită faţă de Dragoş, dar fiecare dintre copilaşii noştri este special, aşa cu fiecare are un farmec unic.

  2. Ralu,sa va traiasca minunea a 2-a( si celelelte,fara urma de indoiala!) ,sa fie sanatoasa,vesela si fericita.Daca la caracter seamana cu tati,fizic,mie mi se pare ca iti seamana extrem de mult tie,si cand rade,tot timpul! Frumoasa familie,sa va dea D-zeu sanatate sa ii vedeti mari si sa va puteti bucura si de nepotei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.