Aţi observat vreodată că atunci când sunteţi mai obosiţi/obosite, când singurul gând care mai poate să vă ţină în picioare este: SOMN, nu aveţi cum să dormiţi?

Ieri, m-a cuprins oboseala fiind trezită de la 5:30.  La ora 20:45  copiii erau deja puşi în pat, cam linişte în casă. Dragoş nu dormea, dar nici nu dădea semne că ar mai avea energie în baterii, Ilinca şi Felicia învelite, cu rugăcinea făcută şi închinate, pupate păreau foarte obosite.

Mmmm, momentul meu, m-am gândit. Repede la duş, demachierea, tras pijamalele  şi în pat cu mine…

Ei, dar copiii mei zici că au un senzor de ”mami nu are voie să doarmă”, pentru că doar m-am suit în pat şi a început Ilincă să strige după apa. I-am dat apă, părea somnoroasă. Fug în pat. Începe Felicia să tuseaşcă. Mă duc la ea, o mângâi, o pup, se linişteşte până ajung în pat.

Începe un concert: Feli tuşeşte, Ili vrea apă…

Se liniştesc cam într-o oră ele, vine Dragoş, care până atunci dădea semne de somn, că vrea apă, vrea să îmi mai povestească despre  spectacolul de magie de la gradi, să mai mă pupe…

Se face ceasul 23.30, se trezeşte Ilinca cu poftă de biberon de lapte, pe care îl bea cu o mare viteză dar şi o mare poftă de viaţă, de vorbă de distracţie.

La ora 12:30 mă bag în pat, adorm cu greu, deşi eram  foarte obosită. Pe la ora 1:30 nu mai ştiu sincer care a mai plâns, ştiu doar că am fost în camera fetelor să liniştesc pe cineva 🙂

La 4:50 Ili a băut un nou biberon de lapte, iar de la 5:30 sunt deja în picioare.

Aceasta a fost o noapte obişnuită, nimic anormal, nimic deosebit.

Oare, ar fi bine să  îmi propun să nu mai dorm deloc??? Poate aşa senzorul copiilor mei nu detectează nimic şi pic cu capul adormit în oala cu supă.

Comments

  1. Vad ca se poate si mai rau decat la mine. Eu macar reusesc sa mai si dorm, nu se stie in care pat (al fetelor sau al meu) sau cand si de ce ajung acolo, dar tot e ceva. Rezista, se fac ei mari! Te pup. O zi buna!

    1. Te pup, Irina.
      Sigur se fac mari, sigur vor veni alte griji mai mari, nu mă vait, doar că simţeam nevoia să văd în scris tot ce trăiesc eu…rezist ,nu e vorba de a ceda. Nu vreau să se facă mari prea repede 🙁

  2. Buna dimineata draga Ralucuta,
    Nu pot sa iti spun ca stiu cum e ( ca in reclama clasica!)eu am numai o fetita si uneori ma simteam exact ca tine dar exista un dar inainte de orice esti MAMA.Aceasta MAMA are niste puteri nebanuite, forte interioare care o tin permanent „la 220”,calitati extrasenzoriale, stie cand copiulul a patit ceva, stie cand e suparat, stie cand este bolnva si multe altele!
    Eu ma gandesc tot timpul cat de tare o sa tanjim dupa aceste momente care trec fff repede !
    Te imbratisez cu mare drag si iti doresc o zi placuta!

    1. Bună Mire,
      Aşa este mama este mama, trebuie să fie mereu tare, puternică şi acolo pentur puii ei.
      Mie deja îmi este un dor nebun de copiii mei bebeluşi, aşa că nu mă vait, nu vreau să crească prea repede.
      Te pup cu drag

  3. Exact asa patesc si eu cu fii/miu. Chiar ii spuneam sotului meu ca, pe semne ca Alex are un clopotel magic in urechiuse care suna exact cand ne tragem noi sufletul…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.