De cinci ori mămică. Despre dietă, slăbit, sport. Stil de viață sănătos.

S-ar putea să-ți placă și...

4 comentarii

  1. Arata superb mincare ta , ca de obicei!Te citesc in fiecare zi si stiu ca se poate!Este o motivatie suficient de puternica pt mine!
    Te pup si o zi senina macar in suflete!
    Este deja a-3-a zi de mincat „cuminte” si imi astept randul cuminte la zilele frumoase care o sa vina( cele in care se vad rezultatele efrctive!!).Am inceput sa fac si miscare la sala sporturilor si sper sa ma tina!

    1. Bravo Mire, să te ţii de sport. Mai greu cu vremea, că dacă plouă nu prea poţi să faci mişcare afară.
      Mâncarea mea e bună. Câteodată pentru mine mai important e gustul decât aspectul, dar uneori mă surprind şi eu ce frumoasă este farfuria mea.

  2. Buna ziua,

    Va urmaresc de ceva vreme blogul si reunsoc ca nu am cuvinte pentru a exprima admiratia fata de puterea,determinarea si consecventa persoanei care se afla in spatele acestui jurnal de alimentatie si stil de viata sanatos.

    In conditiile unei normoponderale, a carei copilarie a fost marcata de colacei in jurul abdomenului, si care in prezent isi controleaza portiile si continutul lor cat de cat, dar mai are scapari la dulciuri(desi le regret mult imediat dupa), sunt curioasa care este secretul pacalirii poftelor pe care dumneavoastra l-ati adoptat, sau pe care il recomandati.

    Toate cele bune,

    A Radulescu

    1. Bună Andreea, mulţumesc pentru comentariu plin de cuvinte frumoase şi te rog să îmi vorbeşti cu tu. Aici toţi suntem de aceeaşi vârstă şi tindem spre acelaşi kilograme bune 🙂
      Mai scap şi eu în chestii interzise, adică dulciuri, cu astea am o mare problemă, dar îmi revin repede după maxim 2 săptămâni de dezmăţ când îmi privesc pozele din perioada 102 kilograme. Cred că la mine funcţionează atât de bine frica să nu mai ajung aşa, că îmi revin instantaneu.
      Mă gândesc de acum la Paşte, la cozonacul pe care o să îl coc, la pasca mea cremoasă şi la alte bunătăţi, şi sunt conştientă că după ce trece Paştele îmi revin la mâncarea mea normală.
      Nu am nici un secret, nu ştiu cum să îţi spun, dar cred că totul porneşte din creier. Am poftă de ceva bun – mă gândesc la sentimentul mizerabil pe care îl am după ce pap ceva bun dar care îngraşă şi îmi trece pofta pentru ceva nesănătos..

Lasă un răspuns