Comments

  1. Ce de bunatati, Ralucuta! Eu trebuie sa imi revin dupa cateva zile haotice in care am exagerat…
    Am fost frustrata ca cantarul nu mi-a aratat ce am vrut si m-am razbunat tot pe mine… O prostie.
    Dar de maine inapoi la disciplina si iubire de sine.
    Multumesc ca scrii aici mereu! :*

    1. Bună,
      Offff…nu trebuie să fii obsedată de kilograme pentru că induci stresul în cap și corp.
      Pașii mici sunt cei mai siguri. Așa că, lasă kilogramele, fii cuminte mereu și rezultatele se culeg pe termen lung și foarte lung.
      Pupici!

  2. Multumesc, are mult sens ce spui tu. Intr-adevar, devenisem cam obsedata sa vad un anumit numar pe cantar.
    Si ai dreptate, pe mine ma intereseaza sa raman asa mereu, nu sa arat trasnet cateva luni si apoi…
    Esti minunata, stii, nu?
    Te pup si eu!

    1. Te înțeleg perfect…pentru că…cu n ani în urmă mi-am stricat echilibrul dintr-o ambiție prostească să vad 50 pe cântar, deși știam că e mult prea puțin pentru vârta și conformația mea. Și în loc să continui cu stilul meu, am început să țin disotiatul, să mă înfometez, etc. Am ajuns la 50…și? Mi-am dat seama că nu îmi place, că mi-am pierdut motovația și echilibrul. Ce am reușit? Nimic. Și greu mi-a fost să mă refac.
      Numărul de pe cântar contează când ai mult peste normal.
      Bine…nici să nu ne pese, nici așa nu e ok.
      Nu știu că sunt minunată, dar îmi face mare plăcere că așa mă vezi tu!
      Pupiciiiiii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.